Biserica Ortodoxa Romana Sfanta Maria
Episcopia Ortodoxa Romana din America
42-14 74-th Street, Elmhurst, NY 11373
Programul Lunii Februarie 2016

Actualizarea serviciului religios pentru Duminica 24 Ianuarie 2016

,, Din cauza condițiilor meteorologice masa lunară de strângere de fonduri se amâna pe 31 Ianuarie , Duminica 24 Ianuarie 2016 - programul va fi normal 9 am Utrenie ; 10 am - Sf Liturghie urmată de rugaciune pentru făuritorii Unirii Principatelor , iar in Sala socială vom sărbători Ziua Unirii '' ne pare rau pentru inconvenienta.

Protos Dr. Chesarie Bertea

24 Ianuarie- Sarbatorirea Unirii Principatelor Romane

 

Hora Unirii!

24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Cum s-a făcut Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza.

 

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859- Unirea Principatelor Române: Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.

Principatele române, din mâinile rușilor și turcilor, în ale marilor puteri europene

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.

De exemplu, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.

În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

Falsificarea alegerilor, un obstacol pentru Unire

În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova, situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.

Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată și publicată în presa europeană, la Bruxelles.

Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împăratul Franței, Napoleon, și regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate. În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toți s-au pronunțat pentru Unirea Pprincipatelor Moldovei și Țării Românești.

În 1858, Convenția de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor Puteri. Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie diferiți.

Surpriza alegerilor domnitorilor din cele două principate

În anul următor, în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același domnitor.

Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.

În tot acest timp, în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din 1867, sub dominație austro-ungară, până în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.

După 154 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne va face din nou să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România. Mulțumim istoricului Liviu Zgârciu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru disponibilitatea și răbdarea cu care ne-a povestit cum s-a petrecut evenimentul.

sursa: alba24.ro

Revelion 2016

Buletin parohial- ianuarie 2016

 

Craciun Fericit!


Biserica ortodoxa romana Sf Maria , Elmhurst NY, cu pretuire va invita la un concert extraordinar de colinde ,,E Sara Ajunului", azi Joi 24 decembrie 2015 - la ora 7 pm - vecernie si concert - in memoria tuturor celor care au luptat pentru libertate in diaspora si a celor morti in temnitele comuniste si la Revolutia din Decembrie 1989 - vor concerta - prof. Cezar Giosan voce & chitara , soprana Maria Cruceru &  Pian maestru Jose Alvarez si grupul de colindatori ai bisericii Sf Maria . Va asteptam!


Va reamintim si va invitam sa fiti parte la toate slujbele prilejuite de marele eveniment al Nasterii Domnului - in Ziua de Craciun -25 Decembrie -dupa Sf Liturghie va invitam la un spectacol de traditie si colinda romaneasca inedit ,, Raspunsul colacului si inchinatul paharului la casa fetei '' obicei din zona Codrului Maramures pus in scena de asociatia tinerilor ( AROY) a bisericii Sf Maria coordonator Iustin Bertea -imbinat cu colinde sustinute de grupul bisericii noastre - apoi copiii scolii duminicale vor sustine un program de poezie si colinde in fata lui Mos Craciun care va imparti daruri tuturor .Ulterior sunteti asteptati in sala sociala la receptia de Craciun .

Biserica Sf Maria cu pr Chesarie Bertea si Consiliu Parohial va ureaza Craciun fericit cu roade bogate si alese Impliniri iar Anul Nou cel care vine sa va aduca impliniri si mantuire , gandul rugaciunii si sfintirea sufletului !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Classical music concert

Programul religios in perioada 14-27 Decembrie 2015

Programul saptamanii 7-13 decembrie 2015

STOP DISCRIMINĂRII și HĂRȚUIRII MAJORITĂȚII!

Stop impunerii ateismului ca “religie” oficială de stat!
 
ARGUMENT:
 
Ateismul, o credință ascunsă sub masca necredinței
(de la cultul divinității, la cultul personalității)
Cu toții știm că, atunci când un om obișnuit se declară pur și simplu "ateu", acesta nu face nimic altceva decât să-și mărturisească dezinteresul față de religie în general, pentru tipul credincios el nefiind decât un tip pasiv, necredincios. Numai că, în general, nu este deloc așa... 

 

Ignorarea faptului că până și necredința în Dumnezeu reprezenta de fapt tot o credință, sub o formă ascunsă - Credința că Nu Există Dumnezeu - s-a dovedit, la scurt timp, a fi o mare greșeală. Înlocuirea crezului "Cred într-Unul Dumnezeu...", cu un altul: "Nu cred în niciun Dumnezeu”, prin relație de echivalență, avea de fapt să mascheze o nouă "credință": "Cred că nu există Dumnezeu...", ego-ul propriu înlocuind treptat divinitatea, egoismul înlocuind treptat comuniunea, iar mișcarea sa militantă, deloc inofensivă cum o presupunea autodefinirea inițială, avea să-și manifeste la scurt timp - și până în ziua de azi, după cum se întâmplă și în cazul unor religii - latura sa extremistă și fanatică, de tip religios.
(Religie = ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință).
 
Dacă la bazele sale, prin auto-definirea ajunsă populară, ateismul voia să însemne odată un dezinteres total față de religie, o necredință, un indiferentism, ca simplă negare sau refuzare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei alte divinități sau zeități, astăzi, acesta, sub forma sa militantă, nu mai respectă deloc aceste principii, ajungând de mult să se manifeste ca anti-credință, ca grupare declarată împotriva lui Dumnezeu - o grupare sectară militantă împotriva teismului (Teism = cea mai generală formă a credinței în existența cel puțin a unei zeități). Mai exact, dacă la începuturile sale "ateism"-ul provenit din grecesculatheos(ἄθεος), s-a autodefinit doar o manifestare pasivă a unei stări de fapt, „fără Dumnezeu”, astăzi acesta nu mai are deloc același caracter, manifestandu-se virulent (încă din perioada comunistă) "împotriva lui Dumnezeu", ca anti-teism. 
 
Faptul că ateismul și-a modificat, la scurt timp după apariția sa, puternic, structura, și că nici pe departe nu mai putem vorbi despre ceea ce presupunea ateismul în definirea sa de bază, renascentistă, este demonstrat zilnic de acțiunile concertate care se desfășoară împotriva credinței, a bisericilor și credincioșilor, a învățăturilor și valorilor lor, chiar dacă perioada comunistă, la nivel politic, părea să fie demult apusă. Din păcate, adoptat încă la nivel de conducere și aplicat și manifestat în cadrul tuturor structurilor de stat, în mod fățis, ateismul, care în regimul comunist se manifesta prin impunerea cu forța - distrugând biserici și mânăstiri, încarcerând și ucigând oameni credincioși și confiscând averile pe care aceștia le acumulaseră în cadrul Bisericii lor - astăzi a adoptat și urmărește pas cu pas o nouă strategie: impunerea prin lege.
 
Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental, ca ateismul de astăzi să fie privit în societate ca o credință în ceva (sectă, cult) și nu ca "necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toate structurile oficiale.
 
 
Ateismul, un profanator ascuns sub masca profanului
Necredința presupune indiferentism total față de alte religii și culte, limitarea la lumea cunoscută și fizic-vizibilă, la palpabil, la cogniscibilul limitat fizic. Necredința rămâne, deci, alegerea unui om de a-și autolimita cunoașterea la nivelul materialist, fără a crede sau a nu crede că există Dumnezeu și fără a experimenta în vreun fel asta. Necredința omului obișnuit nu este decât o formă de recunoaștere pasivă a unei stări de fapt. Numai că ateismul pe care îl vedem până și astăzi, făcându-și loc în lumea care se vrea civilizată și democrată - exact cum procedase anterior și în lumea comunistă - nu mai este de mult un indiferentism față de alte credințe, o nepreocupare față de Dumnezeu și de lucrurile care depășesc cunoașterea prin experientare fizică umană: îl vedem hărțuind constant credincioșii, eliminând simbolurile religioase din viața publică, demolând și profanând în continuare biserici, impunându-se în toate domeniile societății (școală, artă etc), iar mai nou, promulgând legi care să răstoarne toate valorile morale și religioase, vrând să excludă abuziv toate celelalte religii tradiționale și, prin ele, întreaga credință, din viața societății.
 
Cum oare să avansăm către o societate dezvoltată, cu adevarat liberă, mai bună, democrată, dacă tot încercăm, la atâția ani după Revoluție, să ne fundamanetăm democrația pe același sistem ateist de alatădată? Ateismul de azi nu mai este nicidecum ne-credință. Anti-credința (sau necredința de tip ateist) este manifestarea puternică a unei convingeri. Întrucât "necredinciosul" de tip ateist-militant, nu poate demonstra că nu există Dumnezeu (așa cum susține că nici omul credincios nu-i poate demonstra reversul), teoria "necredinciosului" nu reprezintă nimic altceva decât rezultatul propriei sale credințe - ca și în cazul credinciosului. 
 
Ateismul rămâne, deci, în mod evident, delimitat de profanul pe care îl invocă. El este activ în societate și militează pentru anti-credință - împotriva oricărei alte credințe, promovând astfel intoleranța și distrugând ideea de comuniune. Destrămarea rămâne principiul de bază al ateismului, egoismul, individualismul, singularul, ego-ul propriu, sinele, fiind soluția oferită pentru înlocuirea comuniunii și a divinității. S-a trecut, astfel, de la cultul religios, la cultul personalității.
 
Cultul personalității reprezintă o atitudine sistematică de admirație (exagerată) provocată și controlată, raportată la o persoană, un lider (sau la o personalitate), considerat (autoconsiderat) ca înzestrat cu calități deosebite, de ordin intelectual, afectiv, organizatoric etc.
 
Uniunea, ca forță puternică, greu de stăpânit, este înlocuită astfel cu individul slăbit, deopotrivă izolat și desacralizat (lipsit de ceilalți și de Dumnezeu), ușor de controlat. Ateismul îl pune astfel, pe om, în locul lui Dumnezeu și îl transformă, ulterior, din ateist profan (ignorant într-un domeniu religios: neștiutor, nepriceput), în profanator (vezi link) (cum l-am văzut în comunism și îl vedem acționând și astăzi, declarat “profan”, dar de fapt demonstrându-se un bun cunoscător al religiilor). Desacralizarea omului, dezumanizarea lui (pentru ateism omul nu mai rămâne trup și suflet, ci doar trup), delimitarea lui de lucrarea lui Dumnezeu, ideea că acesta nu ar reprezenta nimic altceva decât o specie evoluată din maimuță (teorie nedemonstrabilă, deci tot o credință) aveau să marcheze profund noile generații. Impunerea unei fracțiuni egoiste, separatiste, sectare este proiectată astăzi în terorismul prezent în toate statele. Cu toate acestea, ateismul, ajuns și promovat la nivel de conducere, continuă să profaneze omul (cum procedează și cu altarele lui Dumnezeu) chiar prin legile de stat, inoculând, sub formă legală, non-valori ateiste precum consumismul, preversiunile sexuale, ideologia profitului, distrugând valorile tradiționale. Non-valoarea ateismului ajuns la nivel extremist, profanul inoculat generațiilor tinere, ignoranța față de religii (link) alimentează astăzi terorismul la nivel global (necunoașterea temeinică a unei religii, dând naștere unor noi grupări extremiste, care se dau a fi religioase dar, în fapt, nerespectând principiile religiei în cauză, o discreditează - vezi acțiunile extremismului islamist de astăzi - link).
Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental ca ateismul de astăzi să fie privit în societate ca o credință (sectă, cult) și nu ca "necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toate structurile.
 
Ateismul, o sectă 
Netratat drept cult (sectă), ateismul se poate impune nestingherit, astăzi, prin legi de stat, fără a fi în vreun fel acuzat de discriminare și de nelegiuirile comise în trecut sau în prezent, în urma lui căzând, în cel mai bun caz, când și când, câte un regim care se găsește "vinovat". Acuzațiile formulate doar la adresa regimurilor ateiste comuniste, nu și la adresa ateismului care le stătuse la bază, au compromis așteptările pe care oamenii le aveau de la noile “revoluții”. Dacă s-a putut manifesta liber în comunism, acum îl vedem manifestându-se cu aceeași libertate (impunând legi și reguli de viață imorale, ba chiar continuând să elimine din viața publică însemnele și manifestarile religioase, cu aceeași agresivitate de altădată, opunându-se vehement ridicării de biserici și catedrale și cheltuind energii și fonduri mari în lupta împotriva Bisericii și a religiilor în general, instigând lumea prin acțiuni și afirmații înșelătoare). Dacă ieri se impunea prin forță, astăzi vrea să se impună prin lege. Atâta timp cât el nu este privit ca o credință (credința în nimic, credința că Dumnezeu Nu Există) el se poate impune prin legi ale statului, sub masca neutralității de ordin religios, cultic. 
 
În zilele noastre, statul preia și aplică ideile acestui cult, deși în esență se declară "laic". Odată ce persoanele necredincioase susțin că credința nu poate demonstra existența lui Dumnezeu, în mod identic ateismul nu poate demonstra faptul că nu există Dumnezeu, în fața celor credincioși (a majorității). Astfel, statul a ajuns în situația să devină adept și chiar aplicant al unei credințe care se declară non-credință, deși ea funcționează de mult ca "anti-credință" ("contra-religie") în Dumnezeu, deci ca "sectă" (conform cercetătorilor, cuvântul "sectă" înseamnă "contra-religie", derivând din latinescul "secare"="a secționa, a rupe, a diviza", în opoziție cu "religare"="a re-lega" - din care provine "religie"). Ruptură în loc de uniune, egoism în loc de comuniune: divide et impera. 
Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental ca ateismul de astăzi să fie privit în societate ca o credință (sectă, cult) și nu ca "necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toate structurile.
 
Ateismul, religia oficială de stat: ieri impusă prin forță, astăzi prin lege
(de la libertatea de conștiință, la lipsa de conștiință)
Noile legi, impuse în ultima vreme de Occident părții Răsăritene, au provocat nemulțumiri extreme și îngrijorări fără precedent în lumea religioasă, dar nu numai. Popoarele din partea de răsărit a Europei și-au simțit imediat vizate tradițiile de sute de ani, obiceiurile și credința, iar valorile locale au fost răsturnate cu totul. Multiplele nemulțumiri ale oamenilor nu par a fi luate, însă, în seamă, datorită unei supuneri a celor care, rând pe rând, se succed la putere, sub influența banului: condițiile impuse de Occident pentru ieșirea din crize pe care, de cele mai multe ori, tot Occidentul le-a creat, încep să semene a șantaj pentru majoritățile înșelate. Numai că, mirajul banului și manipularea prin libertinajul cu grijă asigurat după regimurile anterioare totalitare fac ca renunțarea la valori să nu mai conteze prea mult, nici măcar pentru cei mai conservatori dintre oameni. După impunerea cu forța în timpul comunismului, ateismul ajunge astăzi să se impună prin lege. 
 
În acest context, așa-zisul ateism, altădată susținut fățiș și confundat cu comunismul, devenit puternic militant – de altfel singura "învățătură" prin care omul ar fi putut să devină supus, fără a avea mustrări de conștiință, unor legi degradante, pe care le vedem votate astăzi și care se manifestă împotriva adevăratelor valori (viața umană, căsătorie, iubire, credință ș.a.), doar pentru a stimula și mai puternic dependența de consumism - își găsește locul ascuns, în statul declarat prin Constituție ca fiind "laic". Prin urmare, ateismul rămâne și în prezent: singurul "crez", singura "credință" favorizată și promovată (ilegal) de stat, ca garanție a aplicării noilor legi, fără rezistență din partea maselor. 
 
După Umanismul Renașterii și Iluminism, când statele - în numele binelui comun - au afirmat propriul drept de a interveni în domeniul religios (despotism luminat, iozefinism, jurisdicționism) și după ce în sec. al XIX-lea Creștinismul a fost nevoit să se confrunte cu doctrinele politice precum liberalismul și socialismul, alături de cultura laicismului și cea atee, spre începutul secolului XX el s-a văzut supus efectelor revoluției industriale, ale urbanizării și ale noilor tehnologii de comunicare. Astfel, statele declarate "laice" au făcut să devină din ce în ce mai dificile relațiile cu Bisericile locale, lucru întamplat și în cazul democrațiilor moderne: modernism, laicizare, secularism.
După "libertatea" statului de a avea o altă optică, a apărut ca efect imediat și persecuția fățișă, din partea statului, astfel încât regimul comunist a ajuns la confiscarea (naționalizarea) bunurilor, închiderea majorității bisericilor și mânăstirilor, arestarea persoanelor religioase.
 
Astăzi, ateismul militant, manifestat virulent în comunism, continuă să rămână la putere, abuzând de noi legi și libertăți pe care, practic, și le votează singur. Neutralitatea și dezinteresul de altădată, față de religie, nu-l mai caracterizează nici pe departe. Aceasta a ajuns să fie eroarea fundamentală în care trăiește societatea de astăzi. Iar manipularea de zeci de ani, bazată pe “cultura” ignoranței față de religie, prin care aceste forțe ateiste încearcă să sugereze că nu ele ar fi responsabile de răul din lume, dând vina tocmai pe religii, pare să influențeze și să păcălească, destul de ușor, generațiile tinere, îndoctrinate de ateismul reminiscent al generațiilor comuniste, încă de pe băncile școlii.
 
În fața noii generații, în fața oamenilor debusolați din lumea de astăzi, aflați în căutarea unui răspuns privind existența pe pământ, de unde venim și încotro ne îndreptăm, militantismul statului, care a preluat și se adaptează militantismului minorității ateiste (anti-teiste) de astăzi, violează caracterul "laic" trasat statului prin Constituție, adoptând o anumită credință și militând pentru ea, influențând cu propria sa anti-credință. Criteriile în formularea legilor de astăzi, privind “libertatea credinței”, “egalitatea în drepturi”, “libertatea deplină a conștiinței” impun o neutralitate totală a statului. Astfel, tratarea în mod egal a drepturilor adepților unei credințe - indiferent de credință, de cult, sectă (anti-credință) - este încălcată în mod flagrant (link). Referirile frecvente la ateism ca la un bun-dat, ca la o credință unic-valabilă, infailibilă, formulate de stat (în cadrul adoptării diferitelor legi care încalcă principiile de bază ale religiilor majoritare, legal-recunoscute, fiind un afront la adresa valorilor celorlalte credințe), la credința în neexistența unui Dumnezeu - la fel de nedemonstrabilă (pentru ateiști) ca și existența Lui - ar trebui să aibă loc într-o măsură limitată de justețe și de proporționalitatea cu referirile statului la credință. În schimb, astăzi, termenii religioși sunt excluși din viața publică, iar religiosul este ascuns din istorie. Prozelitismul sectei anti-teiste (ateiste militante), astăzi, se desfașoară nestingherit, în toate mediile. 
(Spre exemplu: Hristos lipsește dintre personalitatile istorice, deși întreaga istorie se împarte în epoci raportate la El - înainte și/sau după Hristos. Sau, în câte dintre imaginile televizate este prezentat mersul la Biserică drept un lucru firesc pentru ziua de duminică, comparativ cu prezentarea unei vieți publice fără credință? etc). 
 
Așa-zisa "neutralite" a statului laic (care invocă aceeași “necredință”) nu reprezintă nimic altceva decât un militantism pentru credința ateiștilor (anti-teism). Statul este pus cu totul, astăzi, în slujba credinței celor care cred că nu există Dumnezeu și luptă împotriva Acestui Dumnezeu. Aflându-se în slujba unei credințe, indiferent care este ea, statul nu mai este nici pe departe un stat laic, neutru. Eliminarea simbolurilor creștine din viața publică demonstrează perfect acest lucru, neînsemnând nimic altceva decât, implicit, o înlocuire cu simboluri (adoptare de valori) ateiste - o manifestare ateistă anti-creștină, adică o certificare a faptului că singura religie recunoscută și susținută de stat în mod explicit devine credința împotriva lui Dumnezeu. Doar astfel, se explică înlocuirea dirijată a obiceiurilor și ritualurilor creștine, cu obiceiuri și ritualuri noi "ateiste" (anti-teiste, în particular anti-creștine, împotriva lui Hristos, antihriste adică sataniste), în lumea de astăzi: ieslele sunt scoase de peste tot în lume din spațiul public, sărbătorile creștine sunt confiscate și/sau înlocuite cu sărbători păgâne (ritualuri devenite "de stat"), de multe ori cu substrat diabolic, albul este înlocuit cu negrul (Halloween, Black Friday), lumina cu întunericul. Statul refuză să mai respecte, astăzi, neutraliatea impusă prin Constituție - în legile și manifestarile sale - și nu mai ține cont, în egală masură, de faptul că Dumnezeu poate la fel de bine să existe, precum susțin alții că nu există. Refuzul de a discuta despre Dumnezeu nu reprezintă, nici el, altceva decât un prozelitism fățiș în slujba ateismului. Cuvântul "Dumnezeu" este înlăturat din vocabularul public al poporului, iar această acțiune devine, de asemenea, o manifestare publică și oficială și o susținere discriminatorie a sectei anti-credință. În ultimii ani, prin îndepărtarea simbolurilor religioase, ale credinței, statul își continuă militantismul indirect pentru anti-credință, și nicidecum pentru neutralitate (Hristos lipsind din istorie, deși arheologii demonstrează regulat asta, sfinții lipsind din rândul personalitaților școlii; anatomia prezentând un trup fără suflet; literatura - o bibliotecă fără Biblie; fizica fiind lipsită de mărturisirile savanților săi despre posibilitatea sau evidențele existenței divinității etc).
 
Doar tratarea ateismului de astăzi (anti-teismului) ca sectă (anti-religie), deci ca credință a cuiva în ceva, și nu ca necredință, va reprezenta o soluție la lumea de astăzi și la frământările prin care trecem. A sosit momentul curățării societății de militantismul ilegal al ateismului care durează de secole și al aplicării unor reguli juste și echitabile pentru toate credințele (fie ele mascate sub termenul ne-credinței). La această oră, militantismul ateist fiind apreciat ca indiferentism, poate milita liber pentru ștergerea oricărei referiri la vreo altă credință, din toate exprimările persoanelor oficiale de stat, din toate manualele școlare, limitând cunoașterea, ascunzând generațiilor viitoare descoperirile spirituale și filozofice ale marilor gânditori ai generațiilor trecute, limitând libertatea la credință prin inspirarea, manifestarea și susținerea discriminatorie a anti-credinței, sub masca neutralității așa-zisei "ne-credințe".
 
Abia după această redefinire (reabordare), statul va putea să recunoască legalitatea sau ilegalitatea unei astfel de secte (anti-credință) - măcar în măsura proporționalității, aplicată tuturor celorlalte culte - la nivel național. Abia apoi, ateismul va putea fi judecat și sancționat just. Această recunoaștere a unei stări de fapt, perpetuată de decenii, este un lucru fundamental pentru societatea de astăzi. Doar astfel, dreptul la propria credință, la manifestarea ei chiar și în spațiul public, poate fi aplicat într-un mod just și echitabil.
 
Genocid spiritual - ateismul, o sectă distructivă
Până atunci, "bisericile" ateiste de astăzi își vor permite să funcționeze nestingherite sub forma școlilor "laice" pe care copiii credincioșilor sunt obligați să le frecventeze. Școlile laice de astăzi, noile "biserici" în care sunt îndoctrinați tinerii noștri, continuă să funcționeze cu susținere de la stat, în timp ce celelalte culte se limitează la fondurile proprii. Pornind de la această realitate, nu doar că trebuie să existe, pentru echitate, o oră de religie în școală, ci religia trebuie să reapară în toate celelalte materii de unde ea a fost ștearsă, în modul firesc în care a fost și este prezentă în viața poporului nostru. Ea trebuie să-și recâștige locul în cultură, în istorie, în geografie, în știință, biologie, în fizică, în societate, peste tot acolo unde gândirea omenească firească, limitată, este depășită de suprafiresc și unde totul devine imaginabil sau sesizabil prin alte moduri decât cele recunoscute de lumea materialistă. Tânăra generație trebuie să aibă la dispoziție toată această avere pe care au acumultat-o și descoperit-o înaintașii noștri, nefiind frustrată de ea, lăsându-i-se libertatea constituțională a propriei alegeri.
 
Trecând de la tipul profan la cel profanator, de la "fără Dumnezeu" la "împotriva lui Dumnezeu", de la necredință la anti-credință, la anti-religie, adică la conditia deja evidenta de sectă, ateismul va continua, sub oblăduirea statului, genocidul spiritual pe care l-a început cu secole în urmă. Această sectă, care continuă să stea ascunsă și să funcționeze legal, la nivele de conducere și în tot sistemul de stat, sub o definiție care nu mai este de mult valabilă, s-a manifestat dintotdeauna distructiv. (Și chiar auto-distructiv, întrucât nici chiar ateismul, fără existența religiei, nu ar mai putea exista, pierzându-și sensul, odată ce nu reprezintă nimic altceva decat o raportare la aceasta, asemenea oricărei alte credințe)
 
O sectă distructivă este un grup de persoane care urmează o mișcare ideologică sau religioasă, în cadrul căreia se practică controlul mintal și care poate fi foarte periculoasă pentru membrii, chiar dacă aparent este inofensivă. Aceste efecte se fac simțite pe termen lung și, în general, culminează printr-un scandal legat de abuzuri materiale, sexuale, de agresiuni fizice, suicideri în masă sau izolate, omucideri sau chiar genocid.
Sectele distructive sunt grupuri care aparent îmbracă forma unor asociații culturale, politice, religioase sau chiar sub pretextul participării la tratamente de medicină alternativă sau grupuri de ajutor social. Se caracterizează prin folosirea tehnicii de convingere coercitivă, ca metodă de influențare socială iar, în prealabil, folosesc tehnici de atragere prin promisiuni.
 
Genocidul spiritual, ale cărui rezultate le vedem astăzi la nivel material în terorismul global, va trebui să fie pedepsit, iar cineva trebuie să răspundă pentru asta. Tolerarea unei secte distructive, susținerea ei chiar de către stat, impunerea unor legi dictate de ea și prozelitismul făcut încă de pe băncile școlii (impus, practic, fără acordul prealabil al părinților sau alte cereri speciale așa cum am văzut pentru ora de religie) nu vor mai putea continua pe calea acestei auto-distrugeri. Libertatea de conștiință, mult invocată astăzi, nu urmărește nimic altceva decât libertatea de a nu mai avea conștiință și, mai mult, mustrări de conștiință. Trecerea de la cultul divinității la cultul personalității - caracteristica de baza a ateismului - nu poate naște și nu a născut decât monștri. 
 
Din anii ’70, Creștinismul s-a găsit înaintea unor noi provocări, care mai caracterizează, încă, prezentul: sectele și fundamentalismul religios. 
Comisia pentru drepturile omului propunea, în 1993, următoarea definiţie pentru sectă: grup care se prezintă sau nu ca religie, ale cărui practici sunt susceptibile de a cădea sub incidenţa legislaţiei ce protejează drepturile persoanei, ori ale legilor unui stat de drept. 
 
Conform raportului MILS6 din 1999, secta era definită ca o asociaţie sau structură totalitară cu obiective religioase declarate sau nu, al cărei comportament aduce atingere drepturilor omului şi echilibrului social. 
 
După atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, atenţia guvernelor s-a îndreptat asupra pericolului grupărilor sectare, acestea căutând să indentifice instrumente prin care să preîntâmpine actele de terorism, la nivelul fiecărui guvern existând câte o comisie sau agenţie specializată în studiul noilor mişcări religioase (Marea Britanie - INFORM, Franta - o comisie parlamentară + una guvernamentală, Austria - Bundesstelle für Sektenfragen, Belgia - divizia Terorism şi secte, din Seviciul de Securitate, Romania - SRI, supravegherea mişcărilor religioase, UE - comisia pentru studierea sectelor.
 
Ateismul de astăzi, manifestat ca anti-teism (iar în ce privește Creștinismul, ca anti-creștinism, antihrist, satanism), trebuie tratat ca sectă distructivă, punând capăt genocidului spiritual asupra altor generații și ferindu-ne copiii de indiferența și de anaflabetismul religios, care, din câte se vede și astăzi, distruge din nou mii de vieți. 
 
Să încetăm să ne aparăm în fața unei minorități care se folosește, acum, de noile legi ale noii lumi democratice așa cum altădată se folosea de comunism, și să ne folosim de ele, la rândul nostru, apărând avantajele majorității noastre, respectate, începând de la vot, în orice stat de drept!
 
Cerem: 
 
- delimitarea totală a statului de convingerile ateiste și tratarea ateismului militant de astăzi ca sectă distructivă;
 
- excluderea adepților ateismului militant din funcțiile publice, după modelul aplicat în țările occidentale în lupta cu sectele distructive;
 
1. Președinta Institutului pentru Religie și Democrație (Diane Knippers) spunea, la adresa Franței aflată în lupta cu secta scientologilor, declarată la nivel de stat distructivă: "Franța este un model pentru celelalte democrații europene. Ea trebuie să abandoneze nepărat politica antireligioasă și să regaranteze libertatea confesiunilor. Ceea ce ne face astăzi să luptam pentru libertatea religioasă este în esență același lucru care ne-a făcut să luptăm împotriva comunismului. Ateismul și comunismul nu pot naște decât minciună. Spiritualitatea este o garanție a civilizației, întrucât spiritualitatea și credința creează cetățeni corecți. Fără cetățeni corecți nu pot exista schimburi comerciale, iar fără acestea, nu există civilizație." (link)
2. În Germania, principala vizată fiind tot secta scientologilor, începând din 1997, după o anchetă a serviciilor de poliție, guvernul federal a pus în gardă populația, cu privire la pericolul prezentat de aceasta, iar landul Bavaria a decis excluderea adepților săi din funcțiile publice.
 
- încetarea propagandei sectei ateiste (anti-teiste) în mass-media, derulată astăzi cu acceptul și susținerea organelor de control ale audio-vizualului, care nu reactionează la mesajele anticreștine, antireligioase sau la blasfemie;
 
- încetarea hărțuirii constante la adresa majorității (adică a persoanelor care nu sunt ateiste);
 
- încetarea dezumanizării și desacralizării omului;
 
- încetarea confiscării sărbătorilor creștine și populare, a înlocuirii lor cu obiceiuri ateiste (anti-teiste, păgâne, sataniste);
 
- încetarea atacurilor la adresa familiei tradiționale și a vieții, și a valorilor tradiționale creștine, în general;
 
- încetarea manipulării mentale anti-teiste la nivel politic, social, mediatic, educațional, cultural etc;
 
- reintroducerea perspectivei religioase în programa școlară, nu doar ca oră de religie, ci în toate celelalte materii de studiu, de unde a fost confiscată și ascunsă în mod flagrant;
 
- NU unei societăți fără conștiință și, mai mult, NU unei societăți fără mustrare de conștiință!
 
***
Dacă te opui tipului de om fără conștiință, propus de ateism, dacă aperi drepturile la viață, dreptul copilului încă nenăscut, dacă aperi familia și școala, valorile tradiționale și sănătoase, dacă vrei să ai parte de politicieni care să-ți apere interesele, dacă vrei ca omul, în general, copiii, persoanele în vârstă, natura și animalele să fie tratate cu blândețe și iubire în societate - și nu cu răceala și datoria induse de legile ateiste, ci cu căldura și dragostea induse de constiința garantată doar de credința în adevăratele valori - alătură-te acestei campanii împotriva dezumanizării totale și a proliferării genocidului spiritual ateist, la care asistăm, de zeci de ani.
 
26.11.2015 10:03, Ing. Catalin Ion

 

Programul saptamanii 1-6 decembrie 2015

Scrisoarea monahilor romani din sfantul munte Athos catre poporul roman

 
Părinții români din Sfântul Munte Athos, 
Către poporul dreptcredincios român
Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa. 
Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre. Desigur că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin ortodoxă și se folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel prilejul instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci s-a mai întâmplat ca provocatori să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit.
Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii chiar în unele state învecinate nouă cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă, trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi în aceste vremuri în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul ce mocnește astăzi în lume.
Am nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de alții. Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii, sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce în ce mai mult.
Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât noi nu devenim mai asemenea cu Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și ucigător de oameni dintru început (Ioan 8, 44).
Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul, minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu concursul celei mai mari părți a mass-mediei, îndeosebi a televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună, și nici nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat lumea românească în anii care au trecut.
Având în vedere toate acestea ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că dacă vom tăcea acum și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român.
În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrarea liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea a cât mai multe Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățim conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate.
De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient cât viața lor creștină să devină tot mai formală.
Să ne rugăm cu conștiința că noi cei din cinul preoțesc și monahal suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de Bunul Dumnezeu.
Creștinilor care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci fără El nu putem să facem nimic (Ioan 15, 5). 
Pentru voi cei care în anii din urmă v-ați adâncit în păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să vă lumineze conștiința, încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului cum sunt avorturile și crimele, desfrânările dobitocești, și nedreptățile care aduc multă suferință aproapelui, copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung răbdător ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la Hristos.
Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceiași rădăcină creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului după cuvântul Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe pământ și nici în cer (Matei 12, 31). Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge pedeapsa Domnului, nu altfel, decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu răsplătește altfel decât prin tulburări sufletești și mentale, prin divorțuri și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească amăgindu-i ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi. Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui Dumnezeu, nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă întoarceți la El cu pocăință, cum L-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi din mândrie, s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei 30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa.
De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele ce se petrec, și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi manipulările celor plătiți pentru a face aceasta sau sunt, pur şi simplu, înșelați de cel rău.
Iubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce poate cu mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre, dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este din păcate un moment de criză ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit ca neam în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, și nu alții, cu siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi făcând pocăință. 
Să încercăm, așadar, fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să atragă mai mult mila lui Dumnezeu decât o face jertfa cea nesângeroasă a Lui Hristos. Să nu uităm însă să aducem prescura noastră ca semn văzut al jerfirii vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a tuturor Sfinților Lui, dar și a Sfinților și Mărturisitorilor neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece astăzi poporul nostru.
Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste evenimente triste care premerg postul Nașterii Domnului, să fie pricină pentru trezvie și pocăință, acum în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel cu harul lui Dumnezeu într-un început al unei reale schimbări ale neamului nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
Aceasta este mărturia părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos la anul mântuirii 2015 ziua a 8, a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pe calendarul nou și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir pe calendarul neîndreptat ținut în Sfântul Munte.
Stareţ Arhim. Athanasie Prodromitul
Buletinul parohial al lunii Noiembrie

Buletinul parohial al lunii Octombrie



"Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fara religie am lătra precum cîinii. 
Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. 
Si întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. 
Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. 
Singurul mod de-a evita nelinistea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. C
filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.
Cînd va dispărea ultimul tăran din lume - la toate popoarele, vreau să spun - va dispărea si ultimul om din specia om. Si atunci or să apară maimute cu haine. 
A fost întrebat un tăran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre Tutea! 
Zice: nu înteleg nimic, dar e o grozăvie!
Treisprezece ani de închisoare.... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava , la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... 
Treisprezece ani! 
Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.
M-a întrebat un anchetator: - De ce ai vorbit împotriva noastră, dom'le? 
- N-am vorbit, dom'le. 
- Cum n-ai vorbit? 
- Păi împotriva voastră vorbeste tot poporul român. Ce să mai adaug eu?
Si mi-au dat 20 de ani muncă silnică făra motive. 
Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu ?
Eu, cultural, sînt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. 
La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. 
Si toti din generatia mea au simtit această grijă. 
Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. 
Eu nu stiu dacă vom fi apreciati pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. 
E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.
Eu n-adun nimic. 
Îmi spunea un popă, zice, păi dumneavoastră vă risipiti asa, vă poate fura oricine... Zic: uite, părinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei în materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. 
Cînd au venit cartofii din America, tăranii nu-i cultivau. ''Să mîncăm noi buruiana asta din pămînt?...'' Ce a zis regele Frantei? ''Mă, seamănă, mă, cartofi pe mosia mea si, cînd or vedea tăranii că îi păzesc, or să-si dea seama că-s lucru bun. Lăsati-i să fure, că asa se răspîndesc cartofii în tară.''
Vlad Tepes are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. 
Cu armele! 
Are meritul că l-a si bătut. Si are mai ales meritul că a coborît morala absolută prin tepele puse în cur la nivel absolut. 
Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frică să n-o furi tu de la tine. ăsta-i voivod absolut, Vlad Tepes. 
Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiste cu miei!"
                                                                                                               PETRE TUTEA
Programul liturgic al saptamanii 5-11Octombrie 2015

Miercuri - 7 oct - ora 7 pm - paraclisul Maicii Domnului;

Vineri - 9 oct -ora 7 pm - Vecernie ;

Sâmbăta 10 oct - ora 9 am Utrenie ,

                          ora 10 am - Sf Liturghie - urmată de parastase si pomeni ;

Duminica - ora 9 am Utrenie ,

                  ora 10 am - Sf Liturghie urmată de cafea la sala socială

Program liturgic saptamana 28 Septembrie-4 Octombrie

Miercuri 30 Septembrie - ora 7 pm - Acatistul Sfantului Acoperamant a Maicii Domnului ;

Vineri - 2 octombrie - ora 7 pm - Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului ;

Sambata 3 octombrie - Ora 9 am - Utrenie ; Ora 10 am - Sf Liturghie , urmata de Parastase si pomeni - ( Parastas de 40 de zile pentru dl Kaladgian Nicolae , parastas pentru Preoteasa Daniela Bertea ,- Dumnezeu sa-i odihneasca in latura celor drepti ) ;

Duminica - 4 octombrie -Ora 9 am - Utrenie ; Ora 10 am - Sf Liturghie - urmata de cafea in Sala Sociala

FESTIVALUL DE TOAMNA 2015

MASA DE HRAM

Dragi enoriasi,

Sunteti asteptati Duminica 13 Septembrie sa participati la Sfanta Liturghie, iar dupa aceea vom praznui Nasterea Maicii Domnului, hramul Bisericii noastre, printr-o masa de strangere de fonduri donata ca in fiecare an de fam Ardeljan, carora li s-au alaturat in acest an familiile Zamfir si Barbos.
Sa ne vedem sanatosi!

Doamne ajuta!

Program liturgic Septembrie 2015


Comunitatea parohiei Sf Maria NY anunta incetarea din viata si mutarea la cele vesnice a Dl. Kaladjian Nicolae - distins membru si ctitor - a Bisericii noastre in Ziua Adormirii Maicii Domnului - serviciile funerare se vor oficia dupa cum urmeaza : corpul neinsufletit va fi depus la casa funerara Lynch ( 43-7 Queens Blvd, Sunnyside, NY 11104) urmand ca:

 

Miercuri 19 August orele 7 -9 pm sa fie program de vizitare iar la ora 8 pm serviciu religios - Parastas de pomenire .

 

Joi - 20 August la orele 12 va avea loc la Biserica Sf Maria - 4214 74th st Elmhurst NY 11373 - Slujba de inmormantare .

 

Rugam pe toti membrii bisericii noastre si nu numai, sa inalte o rugaciune la Dumnezeu spre odihna vesnica a adormitului, fiindu-i recunoscatori lui si familiei sale pentru tot efortul depus la constructia Bisericii Sf Maria. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

 

protos Dr. Chesarie Bertea si Consiliul parohial

Programul liturgic- August 2015

LA MULTI ANI!

Azi se implinesc doi ani de la Sfintirea Bisericii Sfanta Maria: LA MULTI ANI!

https://www.youtube.com/watch?v=PRy0J4WpsvI

 

Program liturgic Iulie 2015

Program liturgic saptamana 22-29 Iunie

Program liturgic saptamana 15-21 Iunie

Programul liturgic al saptamanii 8-14 Iunie 2015

Program religios în săptămâna 8-14 Iunie
(Începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel – 8-28 Iunie)

Miercuri 10 Iunie – Sf. Mc. Timotei, Ep. Prusiei
7.00 PM – Acatistul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Vineri 12 Iunie – Sf. Cuv. Onufrie cel Mare si Petru Atonitul
7.00 PM – Vecernie

Sâmbătă 13 Iunie – Sf. Mc. Achilina (Dezlegare la pește)
9.00 AM – Utrenie. 10.00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase și Pomeni

Sambata 13 iunie va avea loc sedinta consiliului parohial  in sala sociala de la ora 5PM. Toti consilierii sunt invitati sa participe.

Duminică 14 Iunie – Sf. Prooroc Elisei
Duminica II-a După Rusalii (A Sfinților Români – Chemarea primilor Apostoli)
(Apostol Romani II, 10-16; Evanghelie Matei IV, 18-23, glas 1)
9.00 AM – Utrenie. 10.00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Cafea in Sala Sociala

Program liturgic saptamana 1-7 Iunie

Program liturgic saptamana 25-31 Mai

Program liturgic saptamana 18-24 Mai

Programul liturgic al saptamanii 11-17 Mai 2015

Yoga si influentele sale daunatoare asupra trupului si mintii

Yoga si influentele sale daunatoare asupra trupului si mintii

In epoca noastra, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confrunta omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul „Faceti yoga pentru sanatate si frumusete!”

La inceput, cineva poate simti intr-adevar o stare de buna dispozitie si revigorare. Este imediat sfatuit sa atribuie aceasta imbunatatire unor anumite „puteri ascunse” activate prin intermediul asanelor yoghine.

La fel de bine insa, aceasta buna dispozitie si revitalizare pot fi atribuite miscarii, punerii in activitate a corpului care se „trezeste” din sedentarismul aproape cronic impus de organizarea sociala contemporana. De altfel, exact aceleasi simptome le are orice persoana care incepe sa practice cu oarecare regularitate jogging, inot, fotbal sau orice tip de gimnastica. Cu atat mai mult daca acea persoana renunta la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea noptilor, supraalimentatie, alcool s.a.m.d.

De asemenea, trebuie subliniat ca acest sentiment reconfortant insoteste prima etapa a practicarii exercitiilor yoga. Ulterior, apar in general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulatiilor. Asanele, aceste pozitii yoghine ciudate, sunt absolut nefiresti pentru corpul uman, ele imitand de obicei diverse pozitii ale animalelor. Insesi denumirile lor sunt ilustrative in acest sens: Shalabasana „pozitia lacustei”, Bhujangasana „pozitia cobrei”, Kukondasana „pozitia cocorului”, Utthan pristasana „pozitia soparlei” etc.

Unele dintre ele sunt mai accesibile, altele mai dificile. Oricum, ramanerea prelungita in aceste pozitii necesita exercitiu indelungat. Cu timpul, articulatiile corpului se vor destinde, permitand anumite contorsionari nefiresti. Sunt totusi foarte multi cei care se aleg astfel cu traumatisme mai usoare sau mai grave. Faptul este adeverit, de altminteri, si de textele „sfinte”. Upanishadele, spre exemplu, proclama ca cel care se plange sau se revolta din pricina problemelor pe care le provoaca yoga, acela nu este vrednic de yoga.

In perioada in care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a intamplat sa urmaresc in Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrand sa se arate cu orice pret superior celorlalti „concurenti spirituali” care isi incep „vanatoarea” cu afirmatii de genul „yoga = sanatate = frumusete”, el a rostit un adevar: „Cine face yoga numai pentru a dobandi sanatate si frumusete, e mai bine sa faca inot. Nu are nici un motiv sa se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati sa evolueze spiritual.” Sa vedem in continuare care este natura si care sunt mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.

Tinta principala a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobandirea mobilitatii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.

Prin practicarea acestor asane, se exercita o presiune constanta asupra organelor interne ale corpului (inima, ficat, plamani, intestine), dar, mai ales, asupra glandelor endocrine (chakrele, asa cum sunt cunoscute in jargonul yoghin). Aceasta presiune produce hiperexcitarea glandelor, ceea ce determina de obicei o suprafunctionare a lor si, in consecinta, o secretie mai mare de hormoni in corp. Alteori, insa mult mai rar, se intampla exact contrariul.

Fiecare grup de asane exercita presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excita, spre exemplu, glanda tiroida, provocand o hipersecretie a hormonului tiroxina, care se varsa in sange si modifica intregul metabolism de baza al corpului. Persoana respectiva devine hiperkinetica, lucru pe care il socoteste insa rezultatul unei „absorbtii de energie din centrele superioare ale universului” ca urmare a tehnicilor yoghine.

In acelasi fel, exista asane menite sa excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza, care regleaza functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstreaza ca o asemenea stare de tulburare hormonala generalizata determina dereglari majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decat cele produse in urma consumului de alcool sau narcotice.

In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez, Tony, imi spunea: „Exercitiile de Kriya Yoga ma fac sa ma simt de parca as lua continuu L.S.D. (drog).” Simtea in el o energie debordanta, care se cerea consumata printr-o activitate permanenta si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodata locului, fapt ce i-a atras multe neplaceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungita a respiratiei se soldeaza in majoritatea cazurilor cu cresterea cantitatii de bioxid de carbon din sange, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale il conexeaza cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, intre care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entitati din alte lumi, de materializare spontana a unor corpuri luminoase s.a.m.d.

Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste sa se rataceasca, in lipsa unui criteriu pe seama caruia sa discearna natura evenimentului pe care il traieste. Este de provenienta fiziologica? Este o festa jucata de simturi? Este de sorginte psihica, precum halucinatiile psihopatilor care „aud” voci si au „viziuni”? Sau este un eveniment spiritual? Iar daca este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumina sau chiar de inger, asa cum arata Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetica a Sfintei Biserici)?

Iata ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: „Impreuna cu aceasta sansa a eliberarii de ingradiri si neplaceri, exista pe de alta parte posibilitatea ca cineva sa innebuneasca si sa-si petreaca restul zilelor intr-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a intamplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fara povatuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor.” (Extras din periodicul grecesc „Yoga”, nr. 15/1981, pp. 41-42).

Dincolo de incercarea evidenta de transfer a intregii responsabilitati asupra discipolilor, aceasta afirmatie naste intrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atat de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fara nici un fel de precizari si avertismente, in periodice, carti si brosuri ilustrate care nu scot in evidenta decat pretinsele lor rezultate binefacatoare?

Eu insumi, influentat de elogiile cu care o asemenea revista prezenta aceste exercitii, am inceput sa execut Suria Namaskar („salutul soarelui”). Se spunea ca este o metoda care reda rapid mobilitatea tuturor articulatiilor si maseaza extrem de eficient toate organele interne si toti muschii corpului. Daca se simte cineva obosit, in orice ceas al zilei isi poate redobandi vitalitatea fizica si mentala executand acest exercitiu. Citind ca yoghinii il practica in 12 cicluri pe zi, am facut si eu intocmai. Dupa cateva zile am inceput sa simt ca pieptul imi „fierbe” si „haraie”! De asemenea, temperatura corpului imi crestea constant. „S-au deschis focurile spirituale”, m-am gandit eu in naivitatea celor 22 de ani ai mei, profund impregnat de mentalitatea si terminologia yoghina. Am inceput sa ma simt insa tot mai rau si, din fericire, m-am oprit.
Ce se intamplase? Simptomele mele nu erau decat efectul unei supraactivari hormonale; nimic spiritual, cum imi imaginam pe atunci. Am discutat mai tarziu despre aceasta cu o swami, care ma simpatiza. S-a aratat foarte ingrijorata si m-a sfatuit sa renunt definitiv la astfel de practici, fara sa-mi ofere alte explicatii.

Dar sa revenim la gurul Satyananda, pentru a vedea cum justifica traumele fizice si psihice pe care le poate contracta cineva prin yoga. in continuarea textului prezentat mai sus, el spune: „Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Daca doriti sa urmati calea catre adevarata cunoastere, trebuie sa aveti un guru care sa fie complet familiarizat cu aceasta dimensiune aparte a constiintei. Profesorul trebuie sa o cunoasca pe dinafara, trebuie ca el insusi sa fi ajuns acolo. Un astfel de guru se numeste satguru. De ce sa va multumiti cu ceva mai putin?”

In fata „concurentei” spirituale a celorlalti gurusi, Satyananda se autopropune indirect ca initiat in tainele yoga, apt sa-i calauzeasca fara riscuri pe cei interesati. Realitatea atesta insa destule cazuri de ucenici care l-au parasit infricosati, dezamagiti si dezechilibrati psihic. Cand intalneam anumiti swami si profesori de yoga tradand foarte grave probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stari de fapt, mi se spunea cu naturalete ca gurul le luase pur si simplu mintea intrucat aceasta le era piedica in evolutia spirituala, lata pana unde poate merge stradania de a oculta adevarul si de a justifica moral crima sufleteasca.

Acelasi guru Satyananda relateaza: „Multi discipoli vin si imi marturisesc ca au foarte multe probleme sexuale de cand fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Daca nu eram eu acolo, ar fi innebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologica. Lasati-o sa se intample!” (Extras din cartea editata in Grecia „Invataturi ale lui Paramhamsa Satyananda”, vol. VI, Ed. Septembrie, 1989, p. 397).

Cu alte cuvinte, disfunctionalitati grave ale organismului, al caror impact se rasfrange dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente „pur fiziologice”! Desi un asemenea punct de vedere frizeaza dementa, el nu trebuie neaparat sa socheze. Este reflexul mentalitatii religioase hinduse, care considera nebunia ca fiind „sfanta”. Am cunoscut in India un brahman care se mandrea ca sotia lui este nebuna! Comentariile sunt de prisos.

Satyananda declara mai departe: „De multe ori, persoanele care primesc aceste unde din Kundalini vor sa manance si iar sa manance, ca niste epicurei. Eu le spun ca acest lucru este absolut in regula; altfel, vor avea multe complexe.”

Intr-un alt context, Satyananda afirma: „Totusi, oamenii spun ca trezirea lui Kundalini este primejdioasa. De ce? Bineinteles, se pot intampla si accidente, este posibil sa sfarsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezinta un mare risc, si omul trebuie sa fie un luptator indraznet, gata oricand sa riste. Ce se va intampla daca eu exersez Kundalini Yoga si innebunesc? Atunci veti incepe voi sa exersati si, daca innebuniti, va incepe altul. in cele din urma, vom imblanzi Kundalini.” („Yoga”, nr. 5/1981, p. 8).

Prin urmare, Satyananda nu numai ca le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai intr-un experiment incontrolabil, ci recunoaste in plus ca el insusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!

Dincolo de faptul ca existenta lui Kundalini („sarpele sfant care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecarui om”) este iarasi o convingere eminamente religioasa, trebuie retinuta din nou pledoaria pentru caracterul util si onorant al nebuniei, cel putin cand ea survine in urma practicarii yoga. Mesajul nu lasa loc nici unui echivoc: „Vom continua pana ce vom imblanzi Kundalini, indiferent daca aceasta ar insemna innebunirea a milioane de oameni.”

Lipsa oricarui scrupul intr-o atare atitudine nu este nici ea decat expresia conceptiei generale despre lume a hinduismului, care „educa” sistematic astfel de personalitati. Este relevanta, in acest sens, si marturia Teodorei Katelouzou, publicata de catre ziarul „Orthodoxos Typos”, in 1976:

„Intrucat am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharishi, pot afirma cu toata sinceritatea si raspunderea ca relaxarea prin meditatie este o pasivitate in stil indian care paralizeaza orice putere de reactie si de lupta in viata; este foarte indepartata de adevarata liniste si implinire sufleteasca.

Prin tehnica lui Maharishi, si prin toate celelalte tehnici hinduse sau buddhiste, omul se autohipnotizeaza si pierde orice urma de vointa si de initiativa. Este o spalare a creierului care se impune treptat si care are drept rezultat final pierderea completa a personalitatii. Mi-a adus si mie serioase prejudicii sub aspect mental, caci nu mai puteam sa ma concentrez in nici o imprejurare si imi pierdusem toata energia.

Din clipa in care am incetat sa meditez, mi-am putut continua fara probleme studiile. Metoda iui Maharishi facea destule victime. Un tanar care practica meditatia transcendentala s-a sinucis in timp ce urmarea un seminar al lui Maharishi. Un altul si-a pierdut definitiv vocea. Un capitan grec a inceput sa prezinte tulburari psihice din ce in ce mai grave, pana cand l-au inchis la psihiatrie. Multi tineri pe care i-am vazut cu ochii mei incepeau sa schiteze miscari spasmodice, gesturi din cele mai bizare si aveau numeroase alte reflexe pe care nu le puteau controla.”

Sa incheiem acest tablou reamintind si faptul ca, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit sa-si concentreze mintea in anumite puncte concrete ale corpului, care difera in functie de exercitiu.

Concomitent, el trebuie sa repete in gand sau chiar si cu voce tare o anumita mantra, si am vazut deja ca nu este altceva decat o formula de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeitati hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu s.a.m.d. Este o alta proba peremptorie a caracterului profund religios al practicii yoga si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicarii acestor exercitii.

Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.

Dyonysios Farasiotis

Sursa: crestinortodox.ro

Program liturgic saptamana 27 Aprilie- 3 Mai

Program Liturgic in saptamana 27 Aprilie - 3 Mai
MIERCURI 29 Aprilie — Sf. 9 Mc. din Cizic
10.00 AM — Citirea Psaltirii
6.00 PM — Paraclis
VINERI 1 MAI – Sf. Prooroc Ieremia
7.00 PM – Acatist.
DUMINICĂ 3 MAI – Sf. Cuv. Irodion – Duminica Slăbănogului de la Vitezda (Ap. Fapte IX, 32-42, Ev. Ioan V, 1-15).
9.00 AM – Utrenie. 10.00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Cafea în Sala Socială

Vindecarea Slăbănogului de la Vitezda ca Simbol al Botezului Creștin

Elementul care face legătura dintre episodul Vitezda şi botezul creştin este apa. Aşadar unul dintre cele patru elemente principale care compun pământul. Apa este privită de-a lungul timpului în diverse religii sau culturi ca simbol al purificării şi al schimbării, al metanoiei chiar. Prima dată când apa este menţionată ca având un rol cu adevărat important în Biblie, este în cazul potopului, care a curăţit lumea de oamenii care făceau numai fărădelegi şi cei care scapă sunt doar cei puri. Desigur aceasta era o prefigurare mai primitivă a botezului, având un rol de curăţire totală a răului. Botezul este un act prin care se şterge păcatul dar omul rămâne şi primeşte o nouă şansă prin care poate să îşi continue viaţa sub purtarea de grijă a harului. Un alt episod în care apa este de partea celor buni şi îi inundă pe cei răi se petrece la eliberarea din robia Egiptului. Şi în acest caz, ca şi în cel cu Noe, cei buni sunt ocrotiţi prin intervenţia lui Dumnezeu de furia apelor.

Apa este elementul cel mai potrivit pentru a reprezenta ideea de curăţire ea având un efect mai puternic decât cel al focului şi fiind un element mai puternic decât focul. Pentru că apa stinge focul, şi nu invers. Rolul apei nu este atât de mult unul de pedeapsă cât de îndreptare, ea înlătură părţile neomogene, străine din structura sau compoziţia lucrului pe care îl atinge lăsându-l în starea sa originală, ea readuce sa reaşează în firesc lucrurile. Focul îşi face apariţia doar acolo unde apa nu mai poate face nimic, unde distrugerea chipului original a fost atât de mult realizată încât nu se mai poate restaura nimic din prototipul acestuia şi în acest caz focul arde această lipsă a chipului, care este doar o umbră a ceea ce exista mai înainte.
Din această perspectivă apa este esenţială pentru a reda αντροποας – ului destinaţia şi calitatea pentru care a fost creat. Un om fără mobilitate şi izolat de cei din jurul său este un om fără destinaţie, singura lui destinaţie imediată fiind încercarea de a reveni în firesc, lucru pentru care trebuie să treacă prin curăţirea apei. Apoi apa redă prin vindecarea de bolile trupeşti şi sufleteşti şi calitate omului. Calitatea de fiinţă umană prin excelenţă este cea mai importantă trăsătură pe care acesta o recapătă prin atingerea de apa mişcată de înger.

Desigur Vitezda nu este decât un tip sau o prefigurare a botezului creştin, prin intrarea în apă cei bolnavi vindecaţi nu sunt eliberaţi de păcatul strămoşesc dar au şansa de a retrăi viaţa în condiţii de sănătate şi pot reintra în comuniune cu ceilalţi oameni. O altă asemănare între situaţia de la scăldătoare şi Botez este aşadar şi ideea unui nou început, care este regăsită atât în cazul celor vindecaţi de boli trupeşti la scăldătoare, cât şi în cel al celor care pornesc în viaţă după Taina Botezului fără povara păcatului strămoşesc. Botezul este Taina care reintroduce pe om în legătură strânsă cu Dumnezeu, în dialog cu Creatorul său. Pe slăbănogul de la Vitezda, chiar dacă nu a fost vindecat de apă, răbdarea sa şi speranţa vie că va primi vindecare l-au adus în starea de a reveni în Templu şi de a vorbi acolo cu Fiul lui Dumnezeu, ce altă dovadă a strânsei legături a sale de după vindecare mai putem să cerem în faţa acestei evidenţe?

Sfântul Ioan Gură de Aur interpretează sacramental acest pasaj, ca pe unul ce face referire, la Taina Botezului: “Care era acest fel de a vindeca bolnavii? Ce taină ne arată? Acestea nu sunt scrise fără motiv. În acest chip, în această imagine, Scriptura pictează într-un fel şi pune în faţa ochilor noştri ceea ce trebuie să se întâmple, ca noi să fim pregătiţi şi, atunci când se va întâmpla un lucru uimitor şi la care nu ne aşteptăm, credinţa celor ce vor vedea să nu fie nicidecum stinsă, ci să rămână tare. Ce ne prezintă ea, ce ne prezice ea? Botezul pe care noi trebuie să-l primim, acest botez plin de putere, care trebuie să aducă şi să împartă un mare har, care trebuie să spele toate păcatele şi să redea viaţa celor morţi. Aceste semne mari sunt deci picturi şi arată ca într-un tablou şi în scăldătoare şi în multe alte chipuri cea ce am zis. Dumnezeu a dat mai întâi o pată care să spele murdăriile şi atingerile de morţi, nu cele adevărate, ci numai cele care se priveau ca adevărate, adică întinarea care se dobândea la înmormântări, prin lepră şi prin alte asemănătoare, care se pot vedea în legea veche şi care erau curăţite prin apă. Dar să reluăm subiectul nostru, mai întâi deci, precum am spus-o, apa spăla de pe trup şi în al doilea rând ea vindeca bolile cele mai diferite. Dumnezeu, pentru a ne apropia harul Botezului şi a ne face să-L vedem mai aproape, a vrut ca scăldătoarea să spele nu numai petele, ci ca ea să vindece şi bolile. În sfârşit, închipuirile cele mai apropiate de adevăr, sau de vremea Botezului, a patimii şi a altor taine sunt mai luminoase decât cele vechi. Şi precum gărzile care stau cel mai aproape de rege sunt mai înalte în vrednicie decât cele mai îndepărtate, aşa închipuirile, care au venit într-un timp mai apropiat şi mai vecin cu lucrurile pe care le preziceau, sunt mai clare şi mai strălucite. <<Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa>> (v.4) şi-i dădea puterea să vindece pe bolnavi, ca evreii să înveţe căci cu atât mai mult putea Domnul să vindece bolile sufletului. Dar precum apa acestei scăldători nu avea în sine şi prin natura ei puterea de a vindeca în mod simplu bolile, căci ea atunci le-ar fi vindecat mereu şi continuu, ci o dobândea prin puterea îngerului; la fel în noi apa nu lucrează simplu şi prin propria ei putere, ci după ce ea a primit harul Duhului Sfânt, ea spală şi şterge toate păcatele.”

Evreii sunt în marea lor majoritate legaţi la ochii sufletului de aceea nu pot vedea minunile lui Hristos în sensul lor spiritual. În minunea vindecării slăbănogului este vorba despre un “botez cu Duh Sfânt şi cu foc” (Mt. 3, 11), acest botez deşi este aici invizibil are efecte mult mai puternice decât orice alt botez, apa în sine neavând nici o putere. Dar pentru că noi suntem incapabili datorită trupului să vedem botezul cu Duh Sfânt, acesta ia forma botezului cu apă, care simbolizează sensul înalt al acestui act sacramental. Harul Duhului Sfânt este aici simbolizat de îngerul ce coboară să tulbure apa.

Iată cuvintele Sfântului Teofilact cu referire la acest episod: “Şi să socoteşti că scăldătoare a Oilor este darul Botezului, întru care Oaia ce S-a jertfit, pentru noi Iisus Domnul, S-a spălat botezându-Se pentru noi. Şi cinci pridvoare are această scăldătoare, pentru că cele patru fapte bune şi partea cea privitoare la cele mai înalte şi cea dogmaticească se arată la Botez. Deci firea cea omenească, ca un slăbănog la toate puterile cele sufleteşti fiind slăbănoagă, treizeci şi opt de ani fiind bolnavă, pentru că nici întru credinţa cea în Treime nu era sănătoasă, nici al optulea veac, Înviere zic şi judecată, a celor ce am lucrat în viaţă, nu credea că va fi. Pentru aceasta şi nu află vindecare, că nici avea om carele să-l bage în scăldătoare, adică, încă nu s-a făcut om Fiul lui Dumnezeu, Care vrea prin botez să o însănătoşească pe dânsa, iar când S-a făcut Om, atunci a însănătoşit firea noastră şi a poruncit să-şi ridice patul, adică să facă şi trupul uşor şi subţire şi să-l ridice de la pământ, neîngreunându-l cu carne şi cu griji pământeşti, ci din lenevirea cea către lucrul bun să-l scoale şi să umble, adică să se mişte către lucrarea binelui. Iar că se tulbura apa scăldătoarei aceasta însemnează, cum că se tulbură într-însa duhurile răutăţii, zdrobindu-se şi înecându-se de darul Duhului Sfânt.”

Faptul că Iisus este mai mult decât un profet şi mai mult decât un înger este verificat aici prin faptul că el are puterea Cuvântului, lucru de altfel perfect încadrat în această Evanghelie a Logosului. Spre deosebire de înger care venea să tulbure apa, Hristos acţionează prin cuvânt, care la rândul său acţionează direct asupra celui bolnav. Hristos adună în Sine toate simbolurile şi nu are nevoie de nici un intermediar, El fiind plinirea prorociilor (Evr. 1, 1-2). Interesant ar fi dacă am afla din arheologia biblică sau alte scrieri sau date anterioare ale vremii dacă îngerul cobora să tulbure apa în orice zi în afară de ziua Sabatului. Pentru că fariseii au acuzat pe bolnav că şi-a ridicat patul în această zi. O acuzaţie cu totul nefondată şi care indică pragul cel mai înalt la care putea să ajungă formalismul lor.

Constantin Dancu – (fragment din teza de Licență)

Eveniment Cultural- Duminica 26 Aprilie

Eveniment cultural la biserica Sf Maria - Duminică 26 Aprilie 2015 in sala socială imediat după Sf Liturghie sunteti invitați la o întâlnire de suflet cu scriitorul Grigore Cartianu aflat într-un turneu prin comunitățile românești din SUA și Canada, își va prezenta cele 7 cărți și filmul căruia i-a scris scenariul. Tema întâlnirii este: 
"Crimele Revoluției. Nedreptate și suferință în decembrie 1989"

Spre deosebire de vizita de anul trecut, Grigore Cartianu ne va aduce de această dată toate lucrările sale publicistice:
* „Sfârșitul Ceaușeștilor”
* „Crimele Revoluției”
* „Teroriștii printre noi”
* „Cartea Revoluției”
* „Jurnalul unui puci ratat”
* „Hagi”
* „Miracolul din noiembrie”
* DVD / filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul – Grigore Cartianu; regia – Radu Gabrea).

Autorul va acorda autografe pe cărțile sale, care vor putea fi achiziționate la fața locului.

Buletinul parohial al lunii Aprilie 2015

Programul Liturgic al saptamanii a sasea din post

30 martie- 5 aprilie

Taina Sfantului Maslu

Iubiti credinciosi,

Va asteptam Sambata 4 Aprilie incepand cu ora 5:00 PM la Taina Sfantului Maslu, savarsita de multi preoti, in Biserica Sf Ioan Valahul din 5 Old Dock Road, Alpine, New Jersey, unde ne vom ruga impreuna pentru sanatatea noastra si a celor dragi noua.

Iacob 5, 14-15. ”Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.”

Temeiurile biblice ale Tainei Sfantului Maslu

Taina maslului este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei Treimi, de catre preotii Bisericii, prin care se impartaseste credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii suferintelor trupesti, intarirea su­fleteasca, iertarea pacatelor. Partea vazuta consta din ungerea cu untdelemn sfintit, dupa ce s-a invocat prin rugaciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfantului Duh asupra celui bolnav.

Taina maslului nu se poate confunda cu Taina sfantului mir (mirungerea) si nici cu miruirea. Taina sfantului mir impartaseste credinciosu­lui harul pentru cresterea duhovniceasca. Taina maslului se savarsestea la cererea bolnavului sau apropiatilor sai - rude, prieteni - in vederea insanatosirii sau in perspectiva eshatologica : iertarea pacatelor care au dus la suferinta, la tulburarea sufletului, sau pentru raspuns bun la dreapta judecata (judecata particulara si apoi cea obsteasca).

In Sfintele Evanghelii si in toate rugaciunile (sapte la nu­mar) din randuiala Tainei maslului, Dumnezeu este invocat ca "doctorul sufletelor si trupurilor noastre, a Carui mila este nemasurata...", iar dupa fiecare rugaciune si invocare, credinciosii canta : "Stapane, Hristoase, Milostive, miluieste pe robul (robii) Tau". Insasi cantarea il arata pe Mantuitorul Hristos ca "Vindecatorul si ajutatorul celor ce sunt in dureri". De la Dumnezeu se cere : "tamaduire neputinciosului robului Sau... cel ce mult a gresit...".

Insanatosirea bolnavului se cere prin rugaciune de la Dumnezeu, fi­indca insusi Fiul Sau a luat trupul nostru. In calitatea sa de "templu al Sfantului Duh" (I Cor., 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat si curatit prin materia vazuta si sfintita, untdelemnul. Boala nu este numai un rezultat al pacatelor personale nemarturisite, ci si o urmare fireasca a ereditatii. Se stie ca din parinti viciosi se pot naste copii cu malfor­matii. "Pana la al saptelea neam voi pedepsi faradelegea" (Lev., 26, 31) ; "parintii mananca agurida si se strepezesc dintii copiilor" (Ier., 31, 29). Inainte de Taina sfantului maslu se cere bolnavului sa-si marturiseasca pacatele pentru iertare in Taina spovedaniei ca sa Se poata invrednici apoi si de Sfanta imparta­sanie. Sunt si cazuri cand si cei din jurul bolnavului trebuie sa-si marturi­seasca pacatele in Taina spovedaniei ca sa fie impreuna rugatori cu cel in suferinta, pentru insanatosire. Sfantul maslu este o taina a participa­rii comune la ridicarea din patul suferintei, o comuniune de rugaciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invoca ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, ajutorul sfintilor si ingerilor, al tuturor slu­jitorilor traitori in Hristos si in comuniune cu sfintii.

Taina maslului nu este izolata, ci precedata de slujbe speciale : la Sfinta Liturghie se scot particele pentru cei bolnavi, se savarsesc acatiste si paraclise pentru iertarea pacatelor si insanatosirea celor aflati pe pa­tul suferintei.

Elementele constitutive si con­crete ale acestei Taine: preotii savarsitori - ca cei ce poarta harul ta­maduirii din preotia si slujirea Mantuitorului Hristos , primitorii ei, care sunt indeosebi cei bolnavi trupeste, dar si cei bolnavi sufleteste, sunt pri­miti cu bunavointa si tratati ca niste frati, fiindca poarta chipul lui Dum­nezeu si ranile suferintei Mantuitorului. Materia sfintita este untdelem­nul si faina (Marcu 7, 22-25) etc. Efectul imediat este intarirea credintei celui deznadajduit, prin cainta sincera si pocainta totala ; primirea haru­lui intaritor si al iertarii, certitudinea indurarii Mantuitorului la Judecata particulara si obsteasca.

Aceasta Taina sfintii apostoli o savarsesc dupa invierea Domnului, indata dupa Cincizecime, ca Taina a Bisericii, potrivit cuvintelor Mantuitorului: "...in numele Meu veti scoate demonii... pe bolnavi mainile veti pune si se vor insanatosi..." (Marcu, 16, 17-18).

Despre practicarea acestei sfinte Taine ne vorbeste sfantul Iacov : "Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii Bisericii si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele Domnului. Ruga­ciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate ii vor fi iertate... Mare putere are rugaciunea ce­lui fara de prihana..." (Iacov, 5, 14-16). Din cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si prac­ticata de Biserica inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea "in numele Domnului". Sfantul Iacov ne incredinteaza ca prin Taina maslului se impartaseste crestinului harul vindecator pentru bolile trupesti si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita de preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.

Invatatura catolica

Biserica romano-catolica a socotit Taina maslului o ceremonie ad­ministrata celor aproape de moarte, numai pentru intarirea sufletului in momentele agoniei. De aici si denumirea de un­gerea cea mai de pe urma, data acestei Taine. Dar practica aceasta, pri­vind Taina sfantului maslu, este departe de practica apostolica, potrivit invataturii Bisericii Ortodoxe. Sfantul Iacov vorbeste despre bolnavi in general si nu numai despre cei grav bolnavi, aratand ca maslul nu este savarsit in vederea sfarsitului apropiat, ci pentru vindecarea bolnavului : "Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va ridica" (Iacov, 5, 15), de aceea este nevoie de spovedanie si de Sfanta imparta­sanie : "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan 6, 54 si 58). Iar din punct de vedere psihologic, Taina sfantului maslu, administrandu-se numai celor greu bolnavi si stiindu-se ca ea este o pregatire pentru moarte, in loc sa linisteasca si sa intareasca, mai mult ii tulbura pe cei bolnavi.

Si in privinta savarsirii Tainei, Biserica Apuseana are alta practica, nu cea din traditia apostolica. Astfel, untdelemnul, care se foloseste ca materie a Tainei, se sfinteste de episcop, iar preotii numai il adminis­treaza. Practica contravine cuvintelor sfantului Iacov care spune ca unt­delemnul trebuie sfintit de preoti, cu prilejul savarsirii maslului, si nu mai inainte, de catre episcop ca la Confirmare. Invocarea harului Du­hului Sfant pentru vindecarea celui bolnav este indicata de sfantul Iacov : preotii trebuie sa se roage pentru acela si sa-l unga cu untdelemn sfintit (Iacov 5, 14 si 15).

Dupa invatatura ortodoxa, prin Taina maslului se impartaseste harul care vindeca bolile trupesti si sufletesti si se iarta pacatele (Mar­turisirea ortodoxa I, 119) : "Rugaciunea credintei va mantui pe cel bol­nav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui" (Iacov 5, 15).

Invatatura protestanta

Protestantii resping Taina maslului, invocand unele texte biblice si interpretandu-le altfel decat invatatura de veacuri a Bisericii celei una. Astfel :

1) In Biblie, zic unii, nu se gaseste instituirea maslului de catre Hristos. Deci nu poate fi nici admisa ca Taina, nici practicata de preoti si nu are efecte asupra bolnavilor.

Aceasta afirmatie evita textele Vechiului Testament care o preinchipuie in diferite situatii. Instituirea a fost facuta de catre Mantuitorul (prin diferite vindecari), si apoi Taina a fost practicata de sfintii apostoli dupa Pogorarea Sfantului Duh.

Chiar inainte de Cincizecime, ucenicii, propovaduind in cetati, "sco­teau multi demoni, ungeau pe bolnavi cu untdelemn si vindecau" (Marcu 6, 12-13). Dupa pogorarea Sfantului Duh practica era cunoscuta ca Taina : "...cei bolnavi sa cheme preotii Bisericii..." (Iacov, 5, 14-15). De aseme­nea, scrierile apostolice indica nenumaratele vindecari si ridicari de pe patul suferintei, cu ajutorul "ungerii minunate si rugaciunii curate".

2) Maslul ar ii o practica aflata in toate religiile, si crestinii au pre­luat-o, dar nu poate fi o Taina.

Este adevarat, multe ceremonii se aseamana, fiindca toate au folosit omului, dar Taina maslului, asa cum am vazut, a fost prefigurata in Vechiul Testament, iar Mantuitorul "doctorul trupurilor si sufletelor noastre" a instituit-o ca un mijloc de insanatosire prin harul Sfantului Duh, prin "darul vindecarii" (I Cor., 12, 9).

3) Exista vindecari prin cuvant, spun altii, prin rugaciune, fara unt­delemn, asa cum arata chiar Domnul (Marcu, 16, 18; Fapte, 18, 10), deci n-ar avea rost ceremonia maslului.

Intr-adevar Mantuitorul, ca Dumnezeu adevarat si om desavarsit, putea savarsi orice minune si vindecare fara elementele folosite de catre Biserica, "fiindca la Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Matei 19, 26). Insa si apostolii s-au folosit, in vindecari, de faina, untdelemn, de obiecte.

Untdelemnul ca si faina sunt si mijloace de savarsire a Tainei maslu­lui, asa cum la botez se foloseste apa, la Euharistie painea si vinul etc, prin care lucreaza harul Sfantului Duh, la rugaciunea preotului si cre­dinta celor bolnavi, sau a acelora care i-au adus la maslu. Asa cum sla­banogul a fost purtat de prietenii sai si introdus prin acoperisul casei in fata Mantuitorului si vindecat (Marcu 2, 2-5), acelasi lucru se intampla si cu cei ce vin la slujba aceasta, primind vindecare sau mangaiere (Rom., 15, 1-7). Uneori si Mantuitorul a folosit diferite materii in cazul vinde­carilor (Ioan 9, 6-8) si chiar anumite locuri (Luca 10, 34; Ioan 5, 2-6 etc).

4) Nu toti bolnavii se vindeca dupa slujba maslului, ceea ce ar dovedi ca nu este o Taina. Unii chiar mor, deci nu ar avea loc lucrarea Sf. Duh, ci in cel mai bun caz ar fi un simbol, sau o practica a preotilor.

Dar nici la spital nu se vindeca toti, desi tuturor li se administreaza aceleasi medicamente, poate aceeasi operatie, ingrijire si asistenta. Iar slujba sfantului maslu este pentru toti cei ce o doresc, insa efectul depinde de credinta bolnavului si de iertarea pacatelor lui de catre Dumnezeu, si intr-o masura si de credinta celor ce-l insotesc. In caz de necredinta si apostazie, nu se poate vorbi de mantuire : "...nu a putut sa faca nici o minune... si se mira de necredinta lor..." (Marcu 6, 5-6).

In concluzie, maslul este o lucrare a lui Hristos in biserica, adica o Taina, din cele sapte Taine instituite de El, prin care ni se impartaseste harul Du­hului Sfant pentru vindecarea de boli trupesti si sufletesti si intarirea sufletului in fata incercarilor omului pe pamant.

sursa:crestinortodox.ro

Necrolog

Cu adanca durere in suflet anuntam trecerea la cele vesnice a credincioasei Eufimia Jackson (Bucataru), dupa o scurta si grea suferinta. Suntem alaturi de familia indoliata, si ne vom ruga mereu pentru odihna sufletului ei bun si bland. Vesnica ei pomenire!

Programul slujbelor inmormantarii si a celor premergatoare se va desfasura dupa cum urmeaza:
- Miercuri 25 Martie orele -3.00 PM - 5.00 PM si 6.00-9.00 PM Program de Vizitare.
- 5.00 PM SLUJBA DE PRIVEGHERE la Lynch Funeral Home, adresa: 43-7 Queens Blvd, Sunnyside, NY 11104

-Joi 26 Martie orele 10 AM slujba de inmormantare la Lynch Funeral Home, adresa: 43-7 Queens Blvd, Sunnyside, NY 11104

Dumnezeu s-o odihneasca in pace!


Marturia unui tanar care a practicat yoga si tehnici de bioenergie

Iubiti credinciosi,

Sunteti invitati Duminica 8 Martie la Sfanta Liturghie urmata de Masa lunara de strangere de Fonduri si un Recital de Poezie oferit de tinerii din comunitatea noastra in cinstea zilei de 8 Martie: Ziua Mamei.


,, Eu ii iubesc pe medici ... '' Eu îi iubesc pe medici, pe profesorii de religie . . .

În sala de operație este liniște, asistenta medicului tocmai a administrat ultima doză de antibiotic si după minute bune de concentrare, semnalul sonor al aparatului care înregistrează pulsul, indică faptul că inima a încetat să mai bată. Medicul clipeșe greu, cu ploape de plumb și oftează, pentru că de data aceasta a pierdut lupta cu moartea. Sunt convins ca măștile acelea de pe chipul medicilor uneori ascund și lacrimi mai mult decât fierbinți, care brăzdează obrazul. S-a mai stins o viață! Operația in mare parte a reușit dar, inima pacientului nu a rezistat. Cât de greu trebuie să-i fie unui medic să intre iar in aceeași sală de operație unde au murit pacienți. Cât de apăsător poate fi, să te apropii iarăși de masa pe care din nefericire unii nu supraviețuiesc... Trebuie multă putere si tărie de caracter să te apropii de locurile în care s-au petrecut astfel de întâmplări sub ochii tăi. Să recunoaștem că, pentru fiecare dintre noi, ar fi teribil de greu să traversăm podul de pe care a căzut și a fost înghițit de valuri cineva drag, cu atât mai mult medicilor, nu le este ușor să găsească puterea de a intra iarăși in sala de operații pentru încă o luptă cu moartea.
Nu doar medicilor le mor pacienții pe brațe, ci si duhovnicilor le mor la piept mulți ucenici sau enoriași după caz. Acest om, iubit de unii sau chiar disprețuit, neglijat de alții (duhovnicul ) dă totul din el în fiecare spovedanie care e cu totul si cu totul unică. Se străduiește să spună cuvintele cele mai potrivite, intr-un interval de timp atât de scurt, încearcă să nu amintească anumite adevăruri despre care intuiește că ar aduce tristețe si deznădejde. Consumul interior al acestui om, în astfel de situații este enorm; mai mult decât atât, amintim faptul că efortul nu se oprește aici, concentrarea și frământarea continuând mult timp în cazul multor spovedanii. Procentajul de ”pacienți” care nu supraviețuiesc este destul de mare. Folosesc această expresie cu sensul că, acele suflete, fie de cele mai multe ori nu se mai întorc la spovedanie, fie nu se leapădă de vreun păcat opritor, sau nici măcar nu încearcă să renunțe la el. Cu siguranță că în astfel de situații duhovnicul se întreabă, ca orice om lucid, dacă mai are rost sa pună epitrahilul pe grumaz. Cu toate acestea, și nu sunt puține situații, printre oftaturi si suspine, rostește iarăși încetișor: ”Primește Doamne mărturisirea robului lui Dumnezeu…..`` , și iar ”mor pacienții” și iar intră in ”sala de operație”. L-am iubit din ziua în care i-am citit prima carte, pe un părinte , care mi-a răscolit tinerețea cu cărțile sale și care a spus : ”Biserica Ortodoxă este o adunătură de înfrânți care nu se lasă păgubași”. Si încă o dată preotul duhovnic oftează și mai încearcă un nou asalt, punând umărul după putere și pricepere la crucea fiecărui ucenic.
Poate veți fi tentați sa spuneți că urmează o exagerare dar, sa știți că, nu numai medicilor si duhovnicilor le mor pacienții pe brațe, ci si profesorilor de Religie. Nu vreau să abordez excepții sau cine știe ce cazuri reale întâmplate, ci, aș aminti acele situații unde răspunderea este abordată serios, efortul interior este colosal. Spune tot ce crede că se potrivește situației, dă totul din el, cu răsuflarea trasă dar și cu bucurie dă ultimii bani pe o carte, ce crede că s-ar potrivi adolescentului gândindu-se la clipa în care, plin de zâmbet îi va mulțumi iar el îl va sfătui să o împrumute și altcuiva. Apăsat de griji, copleșit de probleme, pentru că face parte dintr-o tagmă umilită de guvernanți, caută totuși să zâmbească, să spună o glumă bună ca să înveselească atmosfera pentru că vrea să descrețească frunțile încruntate ale elevilor, frunți întristate de multe păcate pe care nu e greu să le bănuiască un adult responsabil, care obișnuia să se spovedească în adolescență. Nu de puține ori aceste mari investiții apar mai mult decât falimentare. În ciuda tuturor eforturilor făcute de cel de la catedră, valul ”străzii ” și al lumii acesteia înghite nemilos multe suflete, așa că, apare frecvent întrebarea dacă are vreun rost să mai meargă la ore. Oricât ar încerca, un astfel de om, se va întreba dacă este vina lui și ce anume ar trebui schimbat ajungând uneori să fie într-o continuă schimbare ce va genera o cruntă și grea oboseală. Ce-i de făcut? Se poate întreba responsabil orice membru activ al tagmei profesorilor de Religie? Unde am greșit? Oare era mai bine dacă spuneam cutare lucru? Oare trebuia să nu amintesc aspectul acela? Frământări istovitoare ce vor măcina întreaga ființă pe tot parcursul misiunii ajungând până la senzația că niciodată nu are liniște; mereu e frământat, preocupat.... Ce s-ar face profesorii din țara asta dacă ar fi analizați după ”productivitatea” de la catedră? Darămite profesorii de Religie ce ar putea să facă și ce alte presiuni ar trebui puse pe umerii lor?
„Mare este puterea Crucii Tale Doamne, că ai făcut din pescari apostoli și din păgâni mucenici care să se roage pentru sufletele noastre”.
Om vedea la Judecată, cât de mare a fost productivitatea, randamentul, eficacitatea….acestor oameni.
Eu îi iubesc pe medici, pe duhovnici și pe ”profii” de religie și îi pomenesc cu drag, rugându-L pe Bunul Dumnezeu să-i mângâie, să le șteargă lacrimile mai ales cele sufletești. Medicilor, să le dea Milostivul Dumnezeu putere să intre în sala de operație, duhovnicilor nădejde să își pună totuși epitrahilul pe grumaz, iar profesorilor de Religie tărie, să înșface iarăși catalogul cu aceeași tenacitate spre clasă.

Diac. Lavrentie

Buletin parohial- Martie 2015

 

 

Necrolog

 

Cu adanca durere in suflet anuntam trecerea la cele vesnice a credincioasei Monica Popescu in varsta de 52 de ani, dupa o scurta si grea suferinta. Suntem alaturi de familia indoliata, sotul si cei trei copii, cat si parintii, familia Morariu, membrii ai Bisericii noastre, asigurandu-i ca ne vom ruga mereu pentru odihna sufletului ei bun si bland. Vesnica ei pomenire!

Programul slujbelor inmormantarii si a celor premergatoare se va desfasura dupa cum urmeaza:
- Duminica 15 Februarie orele 4.00 PM - 8.00 PM - Program de Vizitare. 5.00 PM SLUJBA DE PRIVEGHERE la Leo F. Kearns Memorial Home, adresa: 61-40 Woodhaven Boulevard, Rego Park, NY 11374
- Luni 16 Februarie orele 4.00 PM - 8.00 PM - Program de Vizitare. 5.00 PM SLUJBA DE PRIVEGHERE la Leo F. Kearns Memorial Home, adresa: 61-40 Woodhaven Boulevard, Rego Park, NY 11374

- Slujba de INMORMANTARE va avea loc in data de MARTI 17 FEBRUARIE, ora 10.30 AM la Biserica Sfanta Maria NY, adresa: 42-14 74th Street, Elmhurst, NY 11373.
- Inhumarea va urma la ora 12.30 PM la Saint Michaels Cemetery, adresa: 72-02 Astoria Blvd.E. Elmhurst, NY

Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

MOSII DE IARNA

 

Pomenirea mortilor - Mosii de iarna

9am- Utrenie
10am- Sfanta Liturghie urmata de parastase si pomeni-MOSII DE IARNA

Sambata, 14 februarie, Biserica Ortodoxa face pomenirea celor trecuti la cele vesnice. Aceasta sambata este cunoscuta in popor sub denumirea "Mosii de iarna". Exista pomenirea mortilor, pentru ca Biserica nu vede in moarte sfarsitul existentei omului.

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo "adormiti", termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Mantuitorul, cand ajunge in casa lui Iair a carui fiica de numai 12 ani murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme" (Luca: 8,52).

Sambata, 14 februarie, in fiecare biserica se oficiaza Sfanta Liturghie, urmata de slujba Parastasului pentru cei adormiti. In ziua in care se savarseste Sfanta Liturghie, preotul scoate miride (particele) din prescura, pentru vii si morti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet - partea din prescura care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui sa se reverse si asupra lor. Amintim ca in cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc.

In Postul Sfintelor Pasti exista si randuiala sarindarelor, adica a pomelnicelor pe care credinciosii le aduc la biserica, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. Finalul acestor pomeniri se face in Sambata lui Lazar, dinaintea Duminicii Floriilor.

Cine poate fi pomenit?

Se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Nu pot fi pomeniti cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu. Precizam ca orice slujba a Bisericii se savarseste numai pentru cei care sunt membri ai ei, adica au devenit prin Sfintele Taine, madulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniti nici copiii morti nebotezati, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii.

Pomenirea mortilor - Mosii de iarna

Mosii de iarna

In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se faca pomenire de Infricosata Judecata si A doua venire a Domnului la care ne vom infatisa toti. Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica.

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea "Trilogia vietii", "ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi". Cuvantul "mosi" vine de la "stramosi", si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul "mosi" sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: "Mosii de primavara" (de Macinici), "Mosii de vara" (sambata dinaintea Rusaliilor), "Mosii de toamna" (in prima sambata din luna noiembrie), "Mosii de iarna" (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Sambata, zi de pomenire a celor adormiti

Sfintii Parinti au randuit ca sambata sa se faca pomenirea celor adormiti, pentru ca este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad, ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti. Pe de alta parte sambata e deschisa spre duminica, ziua invierii cu trupul. Duminica este numita si ziua a opta, pentru ca este ziua inceputului fara de sfarsit, ea nu va mai fi urmata de alte zile, va fi eterna.

Pomenirea mortilor - Mosii de iarna

Nu se fac parastase in:

- duminicile de peste an;
- perioada dintre Nasterea si Botezul Domnului;
- de la lasatul secului de carne pana la sambata intai din Postul Mare, sambata Sfantului Teodor;
- din sambata Floriilor pana in Duminica Tomei;
- zilele de luni, marti, miercuri, joi si vineri, din Postul Sfintelor Pasti, pentru ca in aceste zile este savarsita Liturghia Darurilor mai inainte sfintite.

sursa: crestinortodox.ro


Buletin parohial- Februarie 2015

Adunarea anuala a Reuniunii Doamnelor

Duminica 1 Februarie va avea loc Adunarea Generala a Reuniunii Doamnelor imediat dupa Sf Liturghie. Toate doamnele sunt invitate sa participe.

Va multumim si va asteptam!

Apa e vie

Apa e vie

(15 imagini)


Anunt important

Dragi enoriasi,

Tinand cont ca programul serviciilor religioase este incarcat, va rog sa reconfirmati telefonic (inainte cu o ora) orice programare stabilita cu mine.
Va multumesc!
Doamne ajuta!

Preot paroh,
Protosinghel Dr. Chesarie Bertea

Buletinul parohial al lunii ianuarie 2015


Scrisoare Pastorala 2014

Nasterea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului Nostru Iisus Hristos

Programul liturgic al lunii decembrie


Obicei de colindat la casa fetii

Obicei de colindat la casa fetii, interpretat de tinerii membrii ai bisericii sub atenta indrumare a parintelui Chesarie si gazduit cu drag de fam. Chiriac:

Obicei de colindat la casa fetii- part I

Obicei de colindat la casa fetii- part II

Buletin parohial- Decembrie 2014

 

 



Programul religios al saptamanii 24-30 noiembrie 2014


Miercuri, 26 noiembrie- Sf. Cuv. Alipie Stalpnicul si Stelian
        10:00am- Citirea Psaltirii
         6:00pm- Paraclisul Maicii Domnului. Spovedanii

Vineri, 28 noiembrie- Sf. Stefan cel Nou
         6:00pm- Vecernie. Citirea Psaltirii. Spovedanii

Sambata, 29 noiembrie- Sf. Muc. Paramon si Filumen
          9:00am- Utrenie
        10:00am- Sfanta Liturghie urmata de parastase si pomeni

Duminica, 30 noiembrie- Sfantul Apostol Andrei; Sfantul Andrei Saguna,  Mitropolitul Transilvaniei
          9:00am- Utrenie
        10:00am- Sfanta Liturghie urmata de cafea in sala sociala si un
Moment aniversar cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei-1 Decembrie la New York

Taina Sfantului Maslu

Dragi enoriasi,

Va invitam Vineri 21 Noiembrie incepand cu ora 7.00 PM - cu ocazia Sarbatorii Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, la slujba Sfantulu Maslu oficiata de mai multi preoti.

Cu aceasta ocazie vom primi in Biserica noastra Sfintele Moaste ale Sfintilor Martiri de la Aiud, la care se vor putea inchina toti credinciosii.

“Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.”
(Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iacov, Cap. V, Versetul 14)

Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni din Kursk

Dragi credinciosi.

Va asteptam cu drag la Slujba Utreniei si a Sfintei Liturghii, Duminica 23 Noiembrie.

Dupa Sfanta Liturghie, va veti putea inchina la Sfintele Moaste ale Sfintilor Martiri de la Aiud, primite saptamana aceasta de Biserica Sfanta Maria.

Programul liturgic al lunii noiembrie

Buletin parohial- Noiembrie 2014

 

Buletin parohial- Octombrie 2014

 

 

 

Program Liturgic în săptămâna 29 Septembrie - 5 Octombrie

Program Liturgic în săptămâna 29 Septembrie - 5 Octombrie

Miercuri 1 Octombrie - ora 10.00 AM - Citirea Psaltirii (Catisma a IV-a)
Miercuri 1 Octombrie - ora 07.00 PM - Acatistul Acoperământului Maicii Domnului 
Vineri 3 Octombrie - ora 07.00 PM - Acatist
Sâmbătă 4 Octombrie - ora 09.00 AM - Utrenie. Sfânta Liturghie. Parastas.
Duminică 5 Octombrie - ora 09.00 AM - Utrenie. Sfânta Liturghie. Cafea în sala socială.


Biserica Sfanta Maria alaturi de Institutul Cultural Român din New York invită tinerii din diaspora românească din SUA și Canada să participe la concursul de pictură și desen cu titlul „Ţara din suflet – Patria Română“, inițiat de Direcția Românii din Afara Granițelor și Limba Română din cadrul ICR și Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Comisia pentru Comunităţile de Români din Afara Graniţelor Țării.

Concursul se adresează copiilor și adolescenților cu vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani și își propune să declanșeze o proiecție și mai puternică a sentimentului apartenenței la țara de origine.

Lucrările de grafică sau de pictură (guaşe, acuarele etc), în format A3 (hârtie de desen), realizate de copii și inspirate de titlul proiectului, trebuie predate la sediul ICR New York până la data de 3.10.2014.
Pe verso, lucrările trebuie să aibă trecute următoarele date: numele autorului, vârsta, oraşul și ţara de reședință.
Persoană de contact: Eduard Andrei, coordonator de programe eduard.andrei@icrny.org; tel. 212 687 0181.

O comisie de specialitate va selecta, la Bucureşti, lurcările care vor fi prezentate în expoziția: “Țara de suflet – Patria Română”, ce va fi deschisă la sediul Institutului Cultural Român, în perioada 28.10 – 4.11. 2014. Se vor acorda diplome de participare şi premii.

Pentru relații suplimentare:
Floarea Țuțuianu, expert I, DRAGLR,
Email: floarea.tutuianu@icr.ro;
Telefon: 0040317100613, mobil: 0720 175 50

Festivalul de toamna "Sfanta Maria" NY

Buletin parohial- Septembrie 2014

 

Programul liturgic al lunii Septembrie


Programul Liturgic al lunii August

 

 

Miercuri 20 August – Sf. Prooroc Samuel

6:30 PM – Acatist

 

Vineri 22 August – Sf Mc Agatonic

7:00 PM – Vecernie

 

Sâmbătă 23 August – Sf Mc Lupu

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie urmată de Parastase și pomeni

 

Duminică 24 August – Sf Mc Eutihie și Cosma Elotul. Duminica a unsprezecea după Rusalii

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie urmată de cafea în Sala Socială

 

Miercuri 27 August – Sf Cuv Pimen cel Mare

7:00 PM – Acatist

 

Joi 28 August – Sf Cuv Moise Etiopianul

7.00 PM – Vecernie

 

Vineri 29 August – Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul (post negru)

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie

 

Sâmbătă 30 August – Sf Ier Varlaam Mitropolitul Moldovei

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie urmată de Parastase și pomeni

 

Duminică 31 August – Așezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului. Duminica a doisprezecea după Rusalii

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta­ Liturgie urmată de cafea în Sala Socială


Campanie de strângere de fonduri - 2014

Biserica Română Ortodoxă “Sfânta Maria”

Dragi frați creștini,

Vă invităm să luați parte la “Campania de Strângere de Fonduri”, organizată de Biserica Română Ortodoxă “Sfânta Maria” din Elmhurst, NY. Campania are ca scop achiziționarea unei proprietăți destinată construirii unui centru românesc care să cuprindă viitoarea Casă Parohială, Școala Românească pentru clasele I-IV și Locuințe pentru persoane vârstnice, sărace și lipsite de ajutor.

Fiți și dumneavoastră parte la acest splendid și onorant gest umanitar-creștin ortodox, care înobilează și ne înalță pe fiecare dintre noi!

Orice contribuție va fi mult apreciată, iar Bunul Dumnezeu să vă răsplătească înzecit pentru jertfa personală făcută!

Vă așteptăm cu drag sa fiți alături de noi în acest frumos și generos demers creștinesc!

Doamne ajută!

Cu această ocazie avem plăcerea de a vă invita să participați la

FESTIVALUL ROMÂNESC DIN QUEENS

Găzduit de BISERICA SFÂNTA MARIA

42-14 74th Street, Elmhurst NY 11373

din data de 20-21 Septembrie 2014

Vă așteptăm cu mâncăruri tradiționale românești, muzică și dans tradițional.

Sâmbătă 20 Septembrie între orele 12- 7 PM,   și     Duminică 21 Septembrie de la 1 PM până seara.


Adormirea Maicii Domnului 

Troparul

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născatoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Condacul

Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni și ajutor neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul și moartea nu o au ținut, căci ca pe Maica Vieții a mutat-o la viață Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

 

Cea mai importantă sărbătoare creștină a lunii August este Adormirea Maicii Domnului 15 August—sărbătoare precedată de un post de 2 săptămâni. Anul acesta sărbătoare va fi într-o zi de vineri (dezlegare la pește).

Tot în luna August sărbătorim și:

v  Schimbarea la Față a Domnului – 6 August (dezlegare la pește)

v  Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul – 29 August (post negru)

 

 

Adormirea Maicii Domnului – Sântămărie Mare

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului este praznuita de ortodocsi si catolici in fiecare an, pe data de 15 august. Ea este cunoscuta in Apus sub numele de Inaltarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sarbatoarea in amintirea zilei in care Fecioara Maria si-a dat obstescul sfarsit. Nu se stie cu exactitate nici anul, nici ziua cand a adormit Sfanta Fecioara. Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informatii in Sfintele Evanghelii, ci numai in traditia Bisericii. Aceasta este tratata in scrierile a patru parinti orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului si Sfantul Ioan Damaschin. In scrierile lor se spune ca Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de mutarea ei din aceasta viata. Aceeasi Traditie spune ca Apostolii, aflati in acel moment in diferite zone ale lumii, au fost adusi pe nori pentru a fi prezenti la acest eveniment. Prin pronia divina, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantare, sosind trei zile mai tarziu. Intristat, a cerut sa se deschida mormantul, pentru a saruta mainile Nascatoarei de Dumnezeu, dar, intrand, l-a aflat gol. In timp, in cuvantarile Parintilor Bisericii, incepe sa se afirma cu mai multa putere credinta ca dupa adormirea sa, Fecioara Maria a fost inviata de Fiul Sau si luata cu trupul in Imparatia Cerurilor.

Maica Domnului nu s-a aratat Sfintilor Apostoli ca inviata, cum a facut Mantuitorul Hristos, ci si-a acoperit taina mutarii la cer cu aceeasi smerenie care ii invaluie toata viata si lucrarea.

Mormantul Maicii Domnului a fost identificat in Ierusalim, chiar daca se crede ca Fecioara Maria ar fi murit la Efes, locul unde a trait o vreme dupa inaltarea lui Hristos. Credinta ca Maica Domnului a trait mult timp la Efes, impreuna cu Apostolul Ioan, este confirmata de Irineu si Eusebiu de Cezareea.

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului in traditia populara

v  In dimineata acestei zile, femeile mergeau la biserica si imparteau struguri, prune, faguri de miere si mergeau in cimitir pentru a tamaia mormintele.

v  Taranii care aveau vii mari obisnuiau ca acum sa tocmeasca pandarii pentru pazit viile.

v  Tot acum, barbatii schimbau palaria cu caciula, cei care mai erau vazuti cu palarie dupa 15 august fiind ironizati.

v  Se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa.

v  De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului.

v  In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna.

v  Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semanaturile de toamna.

 


Programul liturgic al lunii iulie 2014

Miercuri 2 iulie – Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt
7:00 PM – Acatistul Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Vineri 4 Iulie – Ziua Națională a Statelor Unite ale Americii – Independence Day (nu se săvârșește slujbă)

Sâmbătă 5 iulie – (nu se săvârșește slujbă)

Duminică 6 iulie – Cuv. Sisoe cel Mare
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de cafea în sala socială

Miercuri 9 iulie – Sf. Mc. Panagratie și Chiril
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

Vineri 11 iulie – Sf M. Mc. Eufimia
7:00 PM Vecernie

Sâmbătă 12 iulie – Sf. Mc. Proclu și Ilarie
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase și pomeni.

Duminică 13 iulie – Soborul Sf. Arhanghel Gavriil
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie
12:30 –Masa Lunară de Strângere de Fonduri – donator – Părintele Chesarie Bertea

Miercuri 16 iulie – Sf. Mc Atinoghen
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

Vineri 18 iulie – Sf. Mc. Emilian de la Durostor
7:00 PM – Vecernie

Sâmbătă 19 iulie – Sf. Cuv Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare
9:00AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase și pomeni
7:00 PM – Vecernia Mare

Duminică 20 iulie – Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul
9:00 Utrenie
10:00 Sfânta Liturghie urmată de cafea în sala socială

Miercuri 23 iulie – Sf. Mc. Ier. Apolinarie
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

Vineri 25 iulie – Adormirea Sf. Ana, mama Maicii Domnului
7:00 PM – Vecernie

Sâmbătă 26 iulie – Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase și pomeni

Duminică 27 iulie – Sf. M. Mc si Tămăduitor Pantelimon
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de cafea în sala socială

Miercuri 30 iulie – Sf. Ap. Sila
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

Buletin parohial- iulie 2014

Postul Sfintilor Petru si Pavel(16-29 iunie)

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului. Este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli.

Vechimea Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Primele marturii despre Postul Apostolilor Petru si Pavel le avem din secolul al IV lea, in Constitutiile Apostolice. Mai tarziu vom gasi informatii despre acest post la Sfantul Atanasie cel Mare, Teodoret, episcopul Cirului si Leon cel Mare. Potrivit cercetatorilor, acest post era tinut la inceput numai in cercurile monahale si abia mai tarziu s-a extins si la credinciosi.

Durata Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel nu are o durata fixa, deoarece inceputul lui este in functie de data variabila a Sfintelor Pasti. Anul acesta postul incepe luni, 16 iunie si tine pana in ziua de 29 iunie.

Acest post incepe intotdeauna in lunea dupa Duminica Tuturor Sfintilor, prima duminica dupa Rusalii - Pogorarea Sfantului Duh. Tinand seama ca mentinem Pascalia calendarului neindreptat, Sfintele Pasti se pot sarbatori intre 4 aprilie si 8 mai.  Astfel, se poate intampla ca Duminica Tuturor Sfintior sa fie dupa 29 iunie si Postul Sfintilor Petru si Pavel sa se desfiinteze. Asa s-a intamplat in anii 1945 si 1956, cand Invierea a fost praznuita pe 6 mai. In cele doua cazuri, Sfantul Sinod a hotarat sa se tina trei zile dinaintea sarbatorii Sfintilor Apostoli. O situatie similara am avut si in anul 1983, cand am sarbatorit Sfintele Pasti pe 8 mai, iar Postul  Sfintilor Apostoli Petru si Pavel a fost numai de doua zile, 27-28 iunie.

Regula spre a afla durata Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Pentru a afla durata Postului Sampetrului din orice an, se foloseste urmatoarea regula: cate zile sunt de la data Invierii (inclusiv) din anul respectiv pana la 3 mai, atatea zile tine postul.

Dezlegare la peste in Postul Sfintilor Petru si Pavel

In Postul Sfintilor Petru si Pavel, sambata si duminica se mananca peste. Avem dezlegarea la peste si pe 24 iunie, atunci cand sarbatorim Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Dezlegarea la peste avem si luni, marti si joi, numai daca in aceste zile praznuim un sfant cu doxologie mare si cu cruce neagra in calendar. Cand o astfel de sarbatoare cade miercuri sau vineri se dezleaga la untdelemn si vin. Daca sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel cade miercuri sau vineri, se face dezlegare la peste, vin si ulei.

Scrisoare Pastorala 2014

 

 

 

 

 

Prohodul Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos

Prohodul Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos este (dand click stanga) AICI!

Postul Mare, vremea pocaintei si calea virtutilor

Postul Mare, vremea pocăinței și calea virtuților

 

Prin post credinciosul nu doreşte reglarea greutăţii corporale, nici însuşirea unei deprinderi mondene, ci înnoirea sa duhovnicească, dezrobirea din temnița cea înfricoșătoare a pornirilor şi gândurilor întunecoase.

De luni vom porni război, unul nevăzut, în care combatanții vom fi noi, iar inamicii, patimile, păcatele de tot felul, gândurile, tentațiile pătimașe, orgoliul și egoismul ce ne stăpânesc. Frontul se va numi post, iar triumful sperăm să ne aparțină, întruchipat în învierea noastră duhovnicească. Așadar, vom intra în Postul Mare. Ca în fiecare an, Sfânta Biserică ne-a pregătit pentru a conștientiza că nu putem declanșa ofensiva împotriva scăderilor ființei noastre în orice mod. După cum ostașii sunt instruiți înainte de a fi trimiși în teatrul de luptă, așa și noi, în cele trei săptămâni de când a început Triodul, ne-am luminat duhovnicește, în vederea întrarmării cu virtuți capitale ce ne vor servi ca arme imbatabile în confruntarea ce ne stă în faţă. În Duminica Vameșului și fariseului am primit ca platoșă nebiruită rugăciunea stăruitoare, smerită. Ca vameșul să ne recunoaștem micimea, strigând către Cerescul Părinte: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”. Rugăciunea nu trebuie s-o transformăm într-o etalare obsesivă a virtuților ori a faptelor noastre bune, chiar de ar fi multe, căci niciodată nu am putea spune că ne-am rugat suficient, ne-am căit destul, ne-am plâns greşelile din cale-afară. Duminica Fiului risipitor ne pune la îndemână o a doua armă duhovnicească prin care să secerăm din rădăcină neghinele din sufletul nostru. Emoționanta poveste a fiului nechibzuit ne-a înţelepţit asupra unicei modalități de însănătoșire din boala pricinuită de păcat: pocăința. Ortodoxia nu cunoaște o altă posibilitate de vindecare a rănilor săpate adânc în noi în timpul rătăcirilor pe înghimpoasele cărări ale păcatului. Doar prin pocăință, prin mărturisirea sinceră la scaunul Sfintei Taine a Spovedaniei ni se deschide drumul spre leacul ce oferă nemurire, Sfânta Împărtășanie. Duminica trecută, numită a Înfricoșatei Judecăți, ne-a arătat Hristos încă o stratagemă ca să izbândim în bătălia către care purcedem. Milostenia constituie calea lesnicioasă de a deveni, după cum afirma dumnezeiescul părinte Hrisostom, asemenea cu Apostolii. Am reținut că a face bine, pentru creștinul adevărat, nu este o chestiune de bonton, ci aducenădejdea răsplătirii din partea Mântuitorului, la a doua Sa venire. Sfântul Chiril al Ierusalimului ne lămurește în acest sens: „rădăcina oricărei fapte bune este nădejdea în înviere. Așteptarea răsplății întărește sufletul spre fapta bună”. În duminica de dinaintea debutului Sfântului și Marelui Post, a izgonirii lui Adam din rai, numită „a iertării”, Domnul ne reamintește câteva sfaturi de căpătâi: să devenim milostivi, să ne rugăm, iar gândul la bucuria răsplătirii să ne dea curaj și putere. Să reținem din evanghelia zilei încă un lucru: să iertăm tot ce avem împotriva fratelui, căci, de nu vom ierta, nici noi nu vom putea nădăjdui la iertarea Părintelui Ceresc (Matei 6, 14-15).

Odată cu trecerea acestei zile, se sfârșește perioada de „instrucție” duhovnicească. Întrarmați și întăriți sufleteşte, cu ochii aţintiţi către biruinţa finală, de mâine vom porni război împotriva păcatelor, a tot ce ne desparte de iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu.

Deși societatea contemporană, tributară mentalităţii consumiste, se căzneşte să transforme orice perioadă liturgică din an, atât de importantă în evoluţia noastră spirituală, într-un „produs”, să nu uităm esențialul: noi nu postim ca să ne detoxifiem. Postul ortodox nu trebuie gândit ca o ecologie corporală sau body-ecology. Că postirea are și astfel de urmări este o dovadă că tradiția ortodoxă statornicită de Sfinții Părinți ne conduce către o vieţuire echilibrată aici, învățându-ne să ne pregătim pentru Veșnicie. Noi urmărim prin post neutralizarea patimilor: a egoismului, invidiei, răutății, calomniei ori a altor răutăți ce ne cătrănesc ființa, aruncând-o într-o tenebroasă existență. Credinciosul nu doreşte, prin ajunare, reglarea greutăţii corporale, nici însuşirea unei deprinderi mondene, ci înnoirea sa duhovnicească, dezrobirea din temnița cea înfricoșătoare a pornirilor şi gândurilor întunecoase. Postul diferă de o simplă dietă, devenind un act de cult căci împuținăm hrana biologică și o sporim pe cea duhovnicească. El ne împrospătează trăirea, simţirea, ne sfinţeşte existenţa, ne sporeşte luciditatea în gestionarea relaţiei cu Dumnezeu, cu semenii ori cu mediul înconjurător ca spaţiu dat nouă în stăpânire de Domnul, ca să-l transformăm într-un laborator duhovnicesc, lucrând cu meticulozitate, respect şi năzuință la mântuirea noastră.

Debutul postului ne propune, aşadar, apelul Bisericii la nevoinţă și mai multă rugăciune pentru îndreptare, spre reabilitarea fiinţei umane căzute în păcat şi redobândirea „frumuseţii celei dintâi”. Parcurgând cele şapte săptămâni ce vor urma, nu facem decât să ne înscriem la cursurile unei şcoli duhovniceşti, învăţând să iertăm, să fim milostivi  dar și ce  înseamnă pocăinţa și smerenia. Pe lângă aspectul alimentar, postul deplin ne îndeamnă la luptă duhovnicească, la mai multă rugăciune, la citirea Sfintei Scripturi, a Sfinților Părinți, la pelerinaje religioase, la cercetarea mai deasă a duhovnicilor și părinților îmbunătățiți spre tămăduirea de tot ce ne subjugă și ne robeşte inima, îndepărtându-ne de Dumnezeu  și de scopul ultim al viețuirii noastre pământene, mântuirea.  Gândind la toate acestea, să postim cu bucurie duhovnicească, nu cu întristare, căci postul nu ne slăbeşte, nici nu ne îmbolnăveşte, ci, dimpotrivă, ne însănătoşeşte, ne întremează, apropiindu-ne de Hristos, Mântuitorul nostru și de slăvită Învierea Lui.

Scurta prezentare a bisericii

Bine ati venit in Biserica Ortodoxa Romana Sf. Maria

Bine ati venit pe pagina de internet a bisericii Nasterea Maicii Domnului din Elmhurst, New York!

Acest site are ca scop propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu si sa promoveze Biserica Sfanta Maria celor interesati in gasirea unui loc de rugaciune si de inchinare catre Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

Dupa cum veti vedea acest site nu prezinta numai credinta ortodoxa ci si pe cei care au ajutat, construit si sustinut de-a lungul timpului biserica Nasterii Maicii Domnului.

Credinta si succesul in misiunea noastra depinde de oameni, clerici si laici. Aici veti afla informatii despre slujbele religioase, activitatile si istoria parohiei noastre. Enoriasii vor afla un program al evenimentelor ce vor avea loc in parohia noastra, informatii despre Ortodoxie si multe altele...ce ii vor ajuta sa-si apropie relatia lor cu parohia  si cu Sfanta Biserica in general.

Vom incerca sa actualizam des site-ul nostru adaugand noi caracteristici, de aceea va rugam sa ne vizitati cat mai des.

Inca o data, "Bine ati venit!"